misoginisme

Barbatii:

Barbatii au nevoie de o motivatie; iar „motivatie” nu e degeaba la genul feminin. Un barbat de succes nu e niciodata singur. Nu are nevoie sa fie impins de la spate, ci doar ca cineva sa dea sens la toata agitatia sa. Cred ca e undeva scris pe o gena din cromozomul Y si a inceput odata cu prima blana de mamut aruncata triumfator in fata colibei.

Femeia:

Femeia e ca o branza frantuzeasca: e cu atat mai apreciata cu cat are ceva stricat in ea;  si intotdeauna e mai buna langa o sticla de vin.

Reclame

63 comentarii

  1. cum le stii tu pe toate… ca un om mare.

    incerc sa ma abtin sa comentez mai multe.

  2. 🙂 Te-am citit de dimineata si m-am gandit toata ziua la branza si la motivatie,incercam sa mai vreau sa manac branza la salata de pranz !:) Sa stii ca in mare parte asa e ,dar poate poti sa imi explici de ce la final daca tot branza stricata e apreciata ,majoritatea barbatilor au de obicei cas langa ei? Adica acei barbati de succes iti spun eu ca nu au mucegai in pat ,decat daca platesc pentru el,acasa au branza buna,cas proaspat,nu de alta da tine de orgolilul lor sa aiba ceva ce au NUMAI ei si nu mai manaca(penetreaza si altul)!:)

  3. :))
    vai de mine, minos
    ci doar ca cineva sa dea sens la toata agitatia sa.

    :))
    asta e in viziunea ta tipic masculin? :))

  4. […] astept un semn care sa-mi darame teoria negativista a marelui GOL existential. Nu e doar agitatie, branza imputita (asta mi-a ramas pe creier) si generatii de sacrificiu. Trebuie sa fie si ceva PUR pe lumea asta… […]

  5. mai, voi ati auzit de mucegai nobil? si nu vorbesc din recalme

  6. Un gust rafinat este, până la urmă, un gust modificat, pervertit. Ai mare dreptate, însă. Am observat că, în ultima vreme, gradul de rafinament creşte la bărbaţi în mod direct proporţional cu IQ-ul lor. Şi nu mă refer doar la femei… Io cred că, din păcate, în felul acesta se pierde esenţa, acesta fiind unul dintre motivele pentru care, noi oamenii, suntem atât de zăbăuci şi nu ne găsim nici rostul, nici locul, nici persoana în braţele căreia să ne aflăm liniştea.
    io tind, acum, spre lucrurile simple pentru că asta simt că mi-s: o femeie alambicat de simplă. Dar mai am de lucru la mine. Nu e uşor să repari ce au stricat alţii la tine în atâta amar de ani şi nici ce ai stricat tu însuţi (însăţi) adoptând forţat sau apelând la liberul arbitru tot felul de prejudecăţi, judecăţi de valoare, reguli, standarde, frici, angoase, atitudini, etc., impuse de tot ce include societatea omenească în care trăim… 🙂

  7. Amintesc: Flori de mucegai, les fleurs du mal, penicilina…

    Andra, casul e pentru toata lumea, pe cand branza cu mucegai e „pour les connaisseurs”. In plus, nici una dintre ele nu garanteaza unicitatea consumatorului. Doar gustul e unic.
    M, te referi la tot ce am spus, sau doar la partea citata de tine? Cred ca viziunea mea asupra masculinitatii nu se rezuma doar la ce am scris aici.
    Asel, pe mine rafinament ma duce cu gandul in directia opusa: prelucrarea repetata pana la sintetizarea esentialului. Stricaciunile alea eu le privesc ca pe modificari pe care incerc sa le asimilez; pentru ca sufletele nu au garantie si nu pot fi reparate. Cred ca liberul arbitru a fost ucis de societate.

  8. ma refer ca toata lumea, nu doar barbatii, au nevoie de cineva (doar) pentru a da sens agitatiei proprii

    eu cred ca liberul arbitru a fost avortat spontan de mama natura

  9. ok. m-am abtinut destul.

    „pe cand branza cu mucegai e “pour les connaisseurs” crezi tu? eu zic ca indiferent de ce declara – toata lumea si-ar dori macar sa guste niste branza frantuzeasca, pacat ca numai unii sunt in stare s-o aprecieze, respectiv „les connaisseurs” cum bine zici. restul se infrupta ca porcii si apoi arunca cu pietre!

    cred ca fara sa vreau ti-am sustinut punctul de vedere…

    la faza cu liberul arbitru va intreb pe amandoi – adica eu nu pot sa aleg incotro s-o iau, asa de capul meu?!? pana la urma suntem liberi sa ne alegem calea, indiferent cine si cum ne judeca dupa aceea.
    asa ca pana nu ne vor implanta un cip in cap, si nanomasini care sa ne inlocuiasca celulele creierului http://www.imdb.com/title/tt1034032/plotsummary eu zic ca liberul arbitru inca functioneaza.

  10. n-as prea zice
    ma rog, eu ma blochez mereu cand incerc sa vorbesc despre asta si apoi incep sa ma si intreb.. ce sens are, adica sa te conving sau sa sustin coerent ce vreau sa zic sau…

    deci imagineaza-ti asta, sa zicem
    tu inveti un curs/ manual de istorie si apoi dai un test grila
    si ai : mihai viteazul a murit in :
    a. 1601
    b, 2006
    c. 1537

    si tu alegi a.
    si liberul arbitru exista, dar tu alegi a, pt ca stii ca atunci a murit mihai viteazul, pt ca in capul tau nu conteaza ca ai dreptul sa alegi, ca e libertate, tu alegi in functie de ce stii tu ca e corect.

    cred ca nu s-a inteles :))
    liberul arbitru nu inseamna dc eu pot sa semnez acum cu m sau cu mihaela sau dc imi cumpar o rochie neagra sau una bej, desi adevarul e ca pana si chestiile astea le faci intr-un fel in concoredanta cu viata pe care ai trait-o, cu complexele tale, cu dorintele tale, care viata pe care ai trait-o nu ai ales-o tu si complexele nu ti le-ai ales si dorintele le ai pt ca esti intr-un anume fel
    pt ca te-ai nascut un un coeficient de inteligenta x si cu un bagaj genetic Y apoi la varsta la care tu nu stiai nici ce inseamna liber nici arbitru parintii tai au luat o serie de decizii pt tine, pe langa cele deja bifate de societate ..
    vai eu am obosit deja :))

    deci suntem suma unor lucruri pe care nu le-am ales noi si alegem in continuare in fct de ce ne.. dicteaza … ceea ce suntem.
    fara sa fi ales noi sa fim

    eu discutia cu branza n-o inteleg.

  11. nu am ales cum sa fim, dar putem alege sa nu mai fim! mai greu, ok, dar eu tot cred ca se poate. deci liberul arbitru e oarecum atrofiat, dar este. parerea mea! 😀 (iar incerc sa impac si capra si varza)

    discutia cu branza… daca incerc s-o reduc la esential as zice ca se refera la – in ce masura partea intunecata a femeii ii da un plus de valoare. si de aici divagatiile de rigoare…

    ps
    eu cand nu inteleg, ma prefac. uneori merge 😉

  12. uite, eu cred ca dc avem o situatie de genul X ajunge in inchisoare pt ca a delapidat fonduri, si tu spui ca putea sa aleaga sa NU o faca, eu o sa ma gandesc ce anume l-a determinat pe x asta sa ajunga sa aiba printre optiuni varianta de a fura. si cel mai probabil in capul lui nici nu exista varianta sa nu fure, si poate asta s-a petrecut pt ca x era prost, sau pt ca x era rau, or astea nu sunt alegerile lui.

    eu acum as putea, teoretic, sa-mi vad de treaba pt care sunt platita (f prost) in loc sa scriu aici, dar pentru mine nu e o alternativa. adica eu nu pot sa ma concentrez la chestiile pe care le am de facut si nu consider ca optiunea de a-mi face treaba exista

    optiunile dintre care putem alege nu sunt aceleasi pt toti, si optiunea pe care o alegem dintre optiunile pe care le putem alege o facem in functie de ce avem in cap, sau in suflet, sau in jur, si astea nu depind de noi
    acum ma repet, nu?

    eu n-am terminat facultatea si probabiul pare o chestiune de alegere, nu? puteam sa invat blestematele alea de cursuri. dar eu nu puteam sa le invat, eu nu puteam SA VREAU sa le invat, sau nu voiam sa vreau sa le invat, oricare dintre astea
    prin urmare .. nu stiu ce prin urmare.
    liberul arbitru nu e o forma de dat cu zarurile, doar ca in loc de hazard e ratiunea.
    alegerile pe care le face sunt mereu determinate de ceva, deseori exterior, cel mai des interior, si ne tot invartim in cerc.

    sau cred ca ma invart singura.
    nu stiu, mie mi se par atat de clare unele lucruri ..

    doamne, cineva sa ma impuste sau sa ma tranchilizeze sau ceva :))

  13. pai voiam eventual sa particip, si dc nu intelegeam nu aveam cum
    adica nu ma prinsesem dc voia sa zica.. ce ai zis tu
    cum ca ceea ce pare a fi .. gunoi poate oricand sa ia o forma de-a dreptul eleganta/ nemaipomenita, dar e mai tot timpul .. nu pt oarecare
    in fine

    da, sa stii ca am citit un studiu in care cineva studiase asta, nu liberul arbitru ca.. concept biblic, si nici macar ca teorie a libertatii, cat ca abilitate a noastra de a ne opune actiunilor pe care creierul se pregateste sa le intreprinda
    eu am senzatia si acum ca ametesc gandindu-ma, care noi, adica.. noi nu suntem acelasi lucru cu creierul nostru? etc
    in fine

    ideea era ca se descoperise in urma unor experiemente ca creierul lua o decizie inainte ca persoana .. careia ii apartinea creierul :)) devenea constienta de ce se pregatea creierul sa faca, si putea doar sa.. refuze
    sa faca :))
    capitolul ala se numea: free will.. not to :))
    sau as aceva

    ma rog, nu are nici o legatura, banuiesc
    doar mi-am amintit
    chestie e ca dc stai s ate gandesti, optiunea de a NU face ceva nu e o optiune in sine
    nu stiu cum sa zic

    oricum, vrei sa spui ca.. tipele alea de la televizor cu jocul ala.. rebus sau nu stiu cum se numeste, de dezvelesc ele niste litere si idiotii suna sa ghiceasca cuvantul.. tipele alea care salta odata cu proprii sani in timp ce ascultatorul tampit a ghicit litera.. ele au optiunea sa.. nu mai fie asa?
    pt ca mie mi se pare ca nu o au
    adica in capul lor nu e nimic in neregula cu ele, nu li se pare degradant, nu li se pare ca-s idioate, implicit NU AM OPTIUNEA DE A NU MAI FI ASA
    ..
    in fine

  14. minos, dc poti sa editezi comentariile stergem si mie in fine .. macar de doua ori :))

  15. Puteam să jur că aşa vei spune… 🙂
    Mă refeream la stricăciuni ale creierului, nu ale sufletului. Sufletul îl ai sau nu, îl pierzi sau îl schilodeşti, nu există prea multe opţiuni. În ceea ce priveşte liberul arbitru, eu cred că a fost doar încarcerat. Încă putem alege chiar dacă, uneori, preţul este excluderea din sistem cu toate consecinţele de rigoare. Depinde cât de mult ne dorim şi ce anume… 🙂

  16. ;o) dar si femeile au nevoie de o motivatie … chiar daca de data asta se camufleaza in genul masculin… si am observat ca oamenii „motivati” pe plan sentimental, sunt putin mai buni ;p

  17. Unicornule, m-ai amuzat. Da, chiar mi-ai dat dreptate involuntar. Stiu ca ti-ai muscat limba dupa asta, sau ti-ai dat peste mana care a scris.
    Liberul arbitru e o iluzie mai mare decat fercirea. Exista doar teoretic, ca si planeta Pluto.
    In rest, multumesc sincer M-ului ca a tastat in locul meu toate explicatiie despre liberul arbitru; la care subscriu, ca un lenes. M, nu vrei sa continui tu blogul asta in locul meu? ca m-am cam plictisit de el.
    Asel, in cazul asta faptul ca am devenit previzibil imi pare ceva pozitiv. Dar vezi ce discutie a iscat liberul tau arbitru? Pai si daca saracul creier s-a nascut deja stricat, cum stie el care e starea buna de functionare? intreb retoric
    Eu unul l-as bate uneori pe arbitrul asta liber, pentru ca de multe ori uita rezultatul meciului. Adica de multe ori oamenii nu-si mai asuma rezultatele propriilor alegeri, se multumesc doar cu confortul exercitarii dreptului de a alege.
    Fanfan, nu doar mai buni, muta muntii din loc.

  18. „Unicornule, m-ai amuzat. Da, chiar mi-ai dat dreptate involuntar. Stiu ca ti-ai muscat limba dupa asta, sau ti-ai dat peste mana care a scris.”
    sper ca glumesti, capitane!
    de fapt doar am ras a paguba…

  19. vai de mine, bai, va incurc? ;D
    voi vorbiti numai intre voi, dl capitan si d-soara unicorn?
    :))
    of, nimeni nu vrea sa vorbeasca si cu mine, sa aduca argumente si asa mai departe. poate chiar ati putea sa ma salvati :))
    dar cred ca tre sa ma descurc singura, in virtutea teoriei lui darwin ;D

  20. credeam ca detin monopolul pe mania persecutiei 😀

    eu am citit ca minos ar fi in stare sa-ti lase vaporul lui pe mana… mai multa apreciere decat atat ce vrei? argumentele obosesc…

  21. @Unicornule, am glumit. Dar stiu ca nu ti-a placut ce am scris in postul asta.
    @M, la cele doua pagini de argumente pe care le-ai adus, am zis, nu-mi mai ramane nimic de adaugat, doar sa subscriu. Noi te-am salva, dar vrei?

  22. da, dc nu poti sa-i convingi, oboseste-i cu argumente pana cedeaza psihic :))
    nu remarcasem ca imi lasa mie vaporul

    YUPIII
    Toate panzele sus!
    ne invartim imediat in cerc

    normal ca vreau sa fiu salvata, dar dc toata lumea adoarme pana sa termin eu de explicat de unde tre sa ma salveze ;D

  23. Chiar dacă nu-s lămurită pe deplin (lipsesc argumentele), nu cred că erau motive să fie ceva negativ… 😀
    Abia acum am sesizat (de obicei, din lipsă de timp, mă centrez pe discuţiile cu cel care a comis postul) şi, pentru că mă simt cu un mare elefant pe căciulă, promit că voi citi cu atenţie toate comentariile cu proxima ocazie când voi putea. 🙂
    Bună întrebare, cea cu creierul stricat din născare. Răspunsul meu va fi pe cât de subiectiv, pe atât de concis: pentru unele creiere de acest fel: „jos pălăria!” Am un mare respect pentru ele iar din punctul meu de vedere sunt mult mai bune decât toate creierele aşa zise normale dar spălate la un loc. Pot să-ţi dau şi exemple: John Nash (a câştigat premiul Nobel pentru economie fiind suferind de schizofrenie paranoidă – vezi filmul biografic „A beautiful mind”), Einstein (suferea de o formă de autism – pentru autişti am o adevărată „slăbiciune” din motive pe care nu le voi dezvălui aici, başca am citit o carte despre aşa ceva de curând – cred că voi posta ceva legat de asta – care m-a năucit) şi lista este interminabilă… Fără aceste creiere consider că omenirea ar fi încă în stadiul de primate cum, din anumite puncte de vedere, şi este de fapt. Fii pe pace, cei care au creiere „defecte” îşi vor da seama de lucrul acesta cu siguranţă după atitudinea „normalilor” din jur. Pur şi simplu se vor simţi nişte mutanţi. Poate că aşa şi sunt… 🙂 Se pare că nu am fost atât de concisă pe cât mi-aş fi dorit şi m-am cam lungit. Da’, nah, m-am simţit provocată chiar dacă întrebarea ta era retorică… 🙂

  24. ce blog interesant e asta, am ramas asa uimita. domle dar ce discutii, ce dinastea… foarte tare, bravo!
    nu serios ca mi-a placut cum ati pove aici 🙂

    m cica hai ca ne invartim imediat in cerc :)) nah, eu urc langa ea, ca sa stiti. nu ca o salvez, dar macar sa nu se plictiseasca intre timp, pana trece tot timpul.

    minos lasa mi mie blogul tau :)) sa mint eu asa ca am fost in nush ce port si erau omi negri, de exemplu. da, sa mint oricum, des si mult si sa am impresia ca am calatorit si am facut baie cu balenele, surorile mele :)) pirati bani amintiri, o viata. vreau, dati-mi!

    mdah, am stricat frumusete de insemnare cu idioteniile mele retardicesti, scuzati dar miereadordedvs.

  25. did, hai sa nu ne certam, ok?
    imi lasa mie vasul
    dc vrei poti sa fii copilot or something
    adica eu am planuri clare despre unde merg, nicaieri, n-as vrea sa ma trezesc acum ca vii tu cu exces de zel si decoperim vreo america

  26. apropo de retarzi, am citit cea mai tare chestie pe un blog :))
    adica apropo ca ai zis tu, si ca am zis eu de certat, nu insinuam nimic :))

    deci era asa (stai sa caut, trebuie link? oricum nu cred ca ii apartinea replica…

    „Fighting on the Internet is like running for the Special Olimpics…even if you win you’re still a retard.”

    genial :))
    si mai era o chestie care imi placea o caricatura cu unul care statea la calc si sotia il chema la masa si el zicea ca e busy convingandu-l pe unul ca EL are dreptate
    of, dar era amuzant, asa suna boring
    dc n-as fi iar in intarziere as cauta :))

    da, bietul minos, nici n-a zis bine ca ne lasa vasul si deja ne marcam teritotiul cu diverse :)))))

  27. “Fighting on the Internet is like running for the Special Olimpics…even if you win you’re still a retard.” 😀
    @m – nu cumva ai citit aici? http://skatteredbrain.blogspot.com/ sau poate nu – dar stiu sigur ca si el a zis-o, si il cunosc personal – deci pot garanta ca e genial 😉

    @did – adica ti-era dor de minos, de noi nu… ?

  28. nope, nu de acolo, cum adica stii sigur ca el a zis-o? :))
    poate ca a zis-o si el :))
    ideile nu sunt ale nimanui, zboara primprejur ca ingerii :)) zicea marquez
    nu vreau sa dau linkul, treb neaparat? ca am comentarii super idioate pe acolo ;D
    (nu ca aici as avea unele prea inteligente:)) )

    pai de noi zicea ,ma, ce crezi, ca vorbeste cu minos cu dumnevoastra? :))
    miereadordedvs

    de noi era vorba, noi suntem cele care impunem respect si asa mai departe si trezim sentimente puternice si asa mai departe

  29. 😉 am inteles, sa traiti!

  30. ce bine ca ai confirmat, ca stii cum sunt eu, ma pregateam sa reformulez ;D
    si urma sa fie o reformulare prelunga :)))

  31. DA’ de ce esti blue, unicornule?

  32. 😀 cred ca de frig… inca nu am pornit centrala, tre sa sun la romstal.
    si suna mai bine unicornu’ albastru decat unicornu’ vânăt !

  33. fac ce fac si sfarsesc prin a vorbi singura
    (ce fac?? )
    eu imi si imaginez uneori ca ajung la portile raiului si iisus sau cine sta de paza acolo incearca sa ma trimita in iad si eu vorbesc, vorbesc, vorbesc si asta adoarme si eu intru repede

    desi trebuie sa ma educ pana atunci sa TAC sau sa fac .. ceva cand ceilalti adorm, ca eu de obicei vorbesc in continuare. si dc eu vorbesc vorbesc vorbesc si asta se trezeste si eu sunt tot acolo si ma trimite in iad sau ceva? ..

  34. :))
    tare asta

    desi mie sincer imi place culoarea, nu stiu dc pe tine te prinde..

  35. pai nu prea ma prinde… 😀
    mai degraba verde sau rosu sau maro.
    ruginiu asa… sa ma asortez cu toamna 😛

    hai ca iar ne ia minos la misto ca am ajuns sa vb despre moda!

  36. cum sa ne ia la misto, pai sticla de vin nu reprezenta un accesoriu?
    despre moda e vorba in insemnarea asta

    mie imi plac culorile inchise, maro included
    Hate rosu in general. da’ tot am o pereche de ghete rosii ca na, i’m a woman, just like any other :))

    vai, mi-am amintit ca am vazut ieri un tip in metrou care isi stergea pantofii .. dintr-un soi de lac cu un servetel umed, eu am izbucnit in ras, apoi am coborat la prima ca ma gandeam poate imi da vreuna ca s-a uitat cam urat la mine si eu dc incep sa ma rad nu prea poti sa ma opresti nici cu doua – palme, pumni etc

    da..
    bine, eu ma imbrac cel mai mult in negru.

  37. Da Asel, mintile care nu functioneaza dupa regulile stabilite de alte minti reusesc sa le bulverseze pe acestea din urma. Autismul m-a fascinat si pe mine; s-au facut multe filme pe subiectul asta. Si mi-a placut recentul vazut PI, despre care insa nu stiu daca are legatura cu personaje reale.

    Vad ca pot sa pun de-un echipaj strasnic pentru barca asta, eu pot sa ma retrag (promit insa sa nu m-apuc de politica). No, glumesc, eu am impresia ca abia am inceput. Si nu va certati ca e loc pentru toata lumea.

    Did, sinouaneeradordedvs. Poftiti la carma.

  38. am citit „poftiti la crama” :D… e din cauza ca ma gandesc intens la o cana de vin fiert.

    e clar, eu nu as fi buna de capitan… as vinde flota in primul port pentru o tarie.
    unii oameni pur si simplu nu sunt facuti pentru marire…

  39. o sticla de vin vechi. (vechi am zis, nu sparta)

  40. Unora le place jazz ul……………………..femeile vin ca o dezamagire pentru barbati sau invers..Nu conteaza atata timp cat inca mai suntem compatibili sa facem copii….chestia cu X si cu Y.Si dati ne si noua voie sa va misoginim.Ca si voi o faceti dar lipseste din dictionar adjectivul feminin pentru misogin

    Nimic de spus despre Elena Carstea deci, da imi lipseste cuvantul,adjectivul

  41. @ovisiu – ar fi „misandra”
    MISANDRÍ//E ~i f. med. Repulsie patologică față de bărbați. /<fr. misandrie

    te satisface adjectivul?/:)

  42. Da, unicornule, asta urma sa spun. Ce prompta esti!
    Cat de vechi sa fie, Holicica? Vinoteca e deschisa.
    Ovidiu, dezamagirea aia conteaza cel mai mult. Mai bine nu mai facem copii daca avem deja o dezamagire de crescut.

  43. Mersi.Inseamna ca la femei se trateaza. 🙂 Minos un copil are prezumtia de speranta.

  44. Se trateaza si la barbati. Cu o femeie.
    Vroiam sa spun ca daca femeia din viata unui barbat e o dezamagire, nu se va trata cu un copil.

  45. hmmm. cam asta e ideea cu copiii, nu? sunt pe post de medicament
    saracii

  46. N-ai inteles M. Am spus ca nu rezolva problemele, nu ca poti incerca.

  47. am inteles ce ai zis tu, minos. avusesem o revelatie
    adica.. revelatia o avusesem de mult, dar acum am gasit termenii potriviti

  48. vai ce e asta, moderare? :))
    sau nush ce s-a intamplat ca vad ca tot ce scriu dsipare subit de la o vreme :))

    da, deci am inteles ce ai zis. e o diferenta intre ce zic oamenii si ce fac/simt , pana la urma. etc

  49. a, iar comentezi din mail

    ok 😛

  50. Nu moderez nimic, si evit sa comentez din mail din motivele de mai sus.
    Pai care e revelatia M, asta ca plozii pot fi ca niste medicamente? Ca nu-ti plac si ca nu-i vrei, asta stiu.

  51. nu e ca nu-mi plac, ma deprima
    e aproape opusul
    da, cam asta era
    nu reuseam niciodata sa pun punctul.. pe i, adica spuneam ca oamenii fac copii din egoism, dar aveam mereu sentimentul ca pe langa egoism mai e altceva, mai tragic. si asta era, durerea.
    copiii sunt ca un fel de medicament, un tratament pe care si-l auto-aplica oamenii care sunt nefericiti/ singuri/ lipsiti de sens/ se simt handicapati etc, etc.
    un gest inconstient in cele mai multe cazuri, fireste

    nu tin sa vorbesc despre asta, hai sa terminam 😛

  52. Ok, desi contrazic ideea ta.

  53. Am citit intr-un album de arta despre „Persistenta memoriei” a lui Dali. Cica ceasurile care se topesc, pe langa faptul ca satirizeaza rigiditatea timpului, sunt produsul unor halucinatii avute in urma consumului de branza Camembert… 😀

    Am vizionat filmul Pi. Nu cred ca are legatura cu personaje reale ci mai degraba mi se pare ca speculeaza existenta unor realitati. Dar m-a prins…:)

  54. :-)) Cu siguranta ca branza aia se chema Gala. Si cu siguranta albumul e ala de miercuri, pe care nu l-am ratat nici eu.

  55. Grea responsabilitate a avut Gala. Poate că a meritat, deşi n-aş crede… 🙂
    Cu siguranţă că NU vorbim de acelaşi album. Cel despre care am vorbit io este o ditamai cărţoaie editată cu ceva mai multă vreme în urmă… 😀

  56. Luand-o invers pe firul logicii, in gluma, ar trebui ca branza Camembert sa fie un etalon de masura al capacitatii artistice. Care, in ciuda consumului intens din ultima vreme, nu a declansat la mine nici o halucinatie, nici vreo aptitudine artistica. Nu ca as fi avut vreo speranta.
    Atunci ma bucur ca nu vorbim despre acelasi allbum.

  57. Tot in gluma, poate ca ai nevoie de o muza precum Gala. Insusi Dali recunoaste ca ea a avut un rol vital, atat in cariera cat si in viata sa personala… 😀

  58. Serios, chiar am nevoie. Numai ca nu vreau sa apara in aceleasi circumstante; din pacate le cunosc.

  59. Cunosti circumstantele sau ipostazele femeiesti? 😛

  60. circumstantele; ipostazele unei femei sunt infinite

  61. Ahaa… Io am oaresce habar despre unele dintre ipostaze dar circumstantele nu le cunosc. Ar trebui sa tac malc… Da’ tot mai zic ceva: Dali i-a suflat-o pe Gala bunului sau prieten, Paul Éluard. Circumstantele erau cat se poate de nefavorabile. Dar omu’ a stiut ce vrea… 🙂

  62. „all is fair in love and war” nu?/:)

  63. Despre alea vorbeam si eu; le cunosteam. Depinde de care parte a circumstantelor te situezi. Nu stiu, dar asemenea circumstante sunt de evitat. Dar daca nu se poate altfel, asta e…:-))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s