Oriunde, cu placere

Asa cum femeile isi cumpara haine si pantofi pe care nu le poarta nici cand le probeaza, asa si baietii mari isi cumpara diverse gadgeturi: o memorie, un dinte albastru, un disc tare; chestii care cresc pe langa casa omului. Numai ca la un moment dat ajungi sa semeni cu un cyborg teleportat la timpul trecut; si te hotarasti sa scapi de ele. Asa cum tie nu iti sunt folositoare, poate s-o gasi cineva caruia sa ii fie la fel de nefolositoare; si le vinzi pe net.

Si asa ajung la problema mea: expedierea. Din obisnuinta foloseam posta romana, care inca mai functioneaza, desi nu mai are scrisori de trimis.  Numai ca timpurile au evoluat si altii folosesc firmele de curierat, cica ajunge mai repede. Ma conformez si sun la o firma din asta. Rapsunsul: Imi pare rau, dar la aceasta ora (era 4 dupa-amiaza) curierii nostri nu mai vin la domiciliu, trebuie sa veniti dumneavoastra la sediu. Asadar corporatistii n-au nici o sansa sa le foloseasca serviciile. Bun, cer explicatii detaliate in legatura cu adresa si pornesc in recunoastere.

Ei, aici imi revendic marele premiu al cercetasilor pentru meritul de a fi nimerit sediul din prima si in timp util (sub o ora, fara GPS). Oameni buni, ambele firme calcate de mine (nu le dau nume, dar sunt arhicunoscute) si-au trantit sediile din Constanta in cele mai indepartate zone, unde ajungi pe cele mai intortocheate strazi, si au cele mai darapanate sedii; iar din toate astea lipseste orice urma de indicatie sau inscriptie. Si sa nu cumva sa indrazniti sa va duceti acolo fara sa aveti un SUV in dotare, fiindca eu am intrat in gropi pana la praguri. Am si intrebat daca nu cumva au contract de livrare cu divizia a 2-a tancuri. Insa surpriza abia acum apare.

Unul dintre cei doi baieti de cartier de la ghiseu imi zice sa desfac coletul. -Aaaa, poftim??? Cum adica sa desfac coletul? -Pai trebuie sa vedem ce e inauntru. -Ceeee? Dar nu e treaba voastra ce e in colet. Dupa ce ma chinui o ora sa il impachetez si alta ora sa ajung la voi, acum ma puneti sa-l desfac?! Il faceti voi la loc? -Nu, dar trebuie sa stim daca are valoarea declarata; daca puneti niste pietre inauntru, spre exemplu. -Pai voi sunteti cumva si casa de expertiza, evaluatori? Si ce daca pun pietre inauntru, poate au valoare simbolica. Sau poate pun vibratoare, sau chiar o bomba, ca ati merita. Bai, voi sunteti mai rau ca vamesii americani care l-au oprit la granita pe Brancusi si pietrele sale.

Discutia ar fi continuat inutil; asa ca am facut stanga-mprejur si m-am dus la concurenta. A trebuit sa trec prin acelasi supliciu al gasirii drumului si al gropilor. Primul lucru a fost sa cer sa nu ma puna sa deschid coletul, chestie care i-a facut sa zambeasca. Desi aveau aceeasi politica, discutia a fost mai argumentata si am ajuns la un punct de vedere comun. A trecut o saptamana de atunci, inca nu stiu daca au ajuns pietrele mele.

Sa aveti tinta la stampila!

Anunțuri

5 comentarii

  1. Presimteam io ca nu sunt chiar femeie… Nu suport sa merg la shopping. Prefer(am) sa rezolv o suta de probleme de matematica. Era mai putin obositor… 😀
    Primul lucru pe care l-am spus, odata, la un interviu, a fost ca nu stiu limba engleza si nu imi place contabiltiatea. Am fost „premiata” cu un zambet si angajata pe loc. Uneori, franchetea, face minuni. Uite, de-aia, nu (mai) sunt io disperata… 🙂

  2. pe mine numai m-au pus sa spun ce e inauntru, dar inca nu m-au controlat.
    pai nu ti-au dat un cod, ceva, ca sa poti contola pe traseu unde a ajuns?

  3. Uite, vezi? Cu Poşta Română nu se întâmpla treaba asta :)) Mai mult decât atât, coletul meu, întors la stăpân pe motiv că… i-a fost dor de mine (yeah, it’s crap, nenea din mizil s-a făcut că plouă. so, watch out, nu trimiteţi nimic, niciodată vreun colet în mizil!), ei bine… mi-a mărturisit că a fost bine tratat timp de zece zile lucrătoare cât a trebuit să stea în poşta din oraşul sus amintit. Care va să zică, şi poşta poate. Chiar dacă durează mai mult.
    Şi ce să vezi? Ca o fată ce sunt, coletul conţinea o placă mamă… ;;)

  4. Asel, stiu ca feminitatea nu sta in lista de shopping, as cum si unele presimtiri nu fac decat sa confirme contrariul. Uneori gasesc pana si lenea obositoare. Iar franchetea poate fi uneori calculata, tot o chestie de matematica. Na, poate jobul nu cerea acele abilitati.
    Lolita, le-am spus ce e inauntru. Am si cod, si hartie; numai ca posta romana mi-ar fi returnat pana acum raspunsul.
    Maria, eu aveam un disc tare si multe, multe ziare. Mi-era ca daca-l desfac ala o sa vrea sa citeasca presa. Da, placile mama sunt rabdatoare si ajung cu bine la destinatie, oricare ar fi aia. O fi din cauza feminitatii?!

  5. Asa ar trebui sa faca orce firma de curierat sa deschida coletul si apoi sa puan si o eticheta cu numele la produs astfel se vor evita tepele ca nu te lasa sa il deschizi inainte


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s