Mea Culpa

minos chelAm vazut fetele speriate ale doctorilor pe 5 gerar 1979 în cel mai provincial oras din cite pot exista: Tirgu Bujor/Galati. Cind mi-am dat seama ca eram în Romania nu se mai putea face nimic. Si fiindca tot trebuia sa port un nume, mi s-a spus Pintilie Laurentiu Silviu. Nici acum nu stiu de ce!
Am crescut ca toti plozii normali: cap spart, puta-n tarna, injectii, bunici.Ca sa scape de mine, parintii ma trimit la gadinita, unde intilnesc prima forma organizata de educatie (palma, batul si cozile fetelor), primii semeni si prima dragoste.

Ca o mare deruta vine scoala si niste colegi de clasa. La fel si Revolutia, (pe asta o stiti) la care ader din convingere, desi habar nu aveam ce se inimpla! Imi intilnesc soarta în persoana unor noi si vechi „coledzi” de clasa, de care nu am scapat nici pina astazi.
Am fugit de acasa la paispe ani (cu buletin cu tot) si mi-am mincat adolescenta în Liceul Militar de Marina „Al. I. Cuza”. Nu, nu ala de la Baia Mare, ala de la Constanta! Dar nu-l mai cautati ca dupa ce l-am absolvit s-a desfiintat! Perioada e controvrsata iar daca ma intrebati, mi-aduc aminte ca am fost un prost, ma enervez si va povestesc.
Dus cu pluta, iau si Bacul si, imbatat cu apa de mare, naufragiez la Universitatea Maritima Constanta. Cred ca-mi place sa calatoresc si sa fac pe marinarul! Multumesc orasului Constanta si locuitorilor ca ma suporta, desi treaba nu e mereu reciproca!
Studentia o petrec cum pot mai bine, (asta cind pot), printre sesiuni, restante, camine, distractii si calatorii; în acord cu boemia clasei sociale mai sus amintite. Frumusetile trec una cite una, necazurile mai greu, prietenii si amorurile raman; si dupa fo 5 ani de studentit intr-un oras far’ de studenti, fentez o licenta si un brevet si ma trezesc la timpul prezent.
Acum mi se face pielea maciuca la gindul ca trebuie sa-mi hotarasc soarta. Vreau sa-mi incerc aptitudinile în comunicatii/comunicare, motiv pentru care ma gasiti printre aceste pagini. De la parsiva asta de viata m-am ales cu o perceptie a realitatii care ma pune în dilema, o tir de minte, ambitie si o gramada de planuri mari si consistente. Dar pina atunci, va rog, dati-mi voie sa incerc orice pentru a recupera timpul pierdut, pt a contiunua sa „agresez” existenta celorlalti si pentru a umple rubrica „Realizari”!

Laurentiu Silviu Pintilie

P.S. ” Iarta-l Doamne, ca n-a stiut ce face!”

Anunțuri

6 comentarii

  1. Imi place la tine ca tu dai vina pe societatea in care te-ai nascut, pe Romania, pe imprejurari, pe divinitate, pe unul sau pe altul…ca si cum tu te-ai nascut asa cum esti(si te accepti asa cum esti ca si cum nu de tine ar depinde sa fii mai bun sau mai destept, sau mai frumos, esti tu si restul…de fapt, tu esti masura lucrurilor)..iar destinul a lucrat in favoarea sau contra ta..ca si cum universul a conspirat sa devii ce ai devenit fara ca tu sa ai vreun merit, vreo contributie…ca un erou tragic…
    Evrika!
    Cel putin, asa ai povestit…Foarte interesanta perspectiva…Mi-ai dat de gandit…
    Eu inca nu m-am acceptat…sau nu ma cunosc…

  2. Stai putin, ar trebui sa intrerpretez ironic ce spui tu aici? Pentru ca niciodata nu am incercat sa dau vina pe societate sau orice altceva in general pentru ce (am) devenit. Nu am vrut sa se inteleaga asta din text, poate ironia a mers mai departe; dar intotdeauna am considerat ca e parte din vina si raspunderea mea ce se intampla, ca fiind parte a societatii. Altfel spus, se ia un „datum” si o suma de contexte, iar desfasurarea ulterioara a evenimentelor tine numai de actiunile individului. Masura lucrurilor sta in comparatia intre punctul de plecare si cel de sosire; iar astea tin cel mai mult de individ.
    p.s. da stiu ca ai gugalit ceva, ca blogul asta e doar de test.

  3. Eh, acum mi te pui in cap…Si oricum…ai devenit…foarte bine.
    Era, pur si simplu, o teorie. Mi se pare ca tu ai dus-o putin mai departe (eu spuneam ceva gen „universul conspira ca „dorintele tale” sa se implineasca”, cum ai spus si tu mai sus: „datumul” influenteaza dezvoltarea ta ca individ si actiunile tale viitoare, rezulta ca vina pentru tot ce ti se intampla, si bune si rele, este out of your league- „daca asa l-a lasat Dumnezeu”gen) .
    Dar tu ai inteles ceva mai mult ca blamezi societatea din care faci parte si la a carei degradare asadar ai o contributie, nu esti un outsider care poate arata cu degetul fara sa-si asume partea lui de vina- e un fel de campanie antifumat dusa de un fumator.
    N-am „gugalit mult” e al cincilea rezultat parca…vroiam sa vad daca mai scrii si pe aici. Vezi, daca nu-l gaseam nu stiam intreaga poveste…lucky me 😛
    p.s : iti imaginezi cat am stat eu sa scriu contradiscursul asta? hehe….

  4. Mea culpa asta e si pe blogul de weblog, ca prima postare, si pe blogspot. WordPress si blogspot au fost de test, si ca sa rezerv numele. Vad ca tu ai trecut de mult pe privat.
    Da, se pare ca si eu am inteles altceva. oricum, un consens tot exista.

  5. Da, stiu, dar am vazut doar inceputul acolo…
    Hey, why are you so..mean to me?

  6. Unde esti….pe unde mai scrii? ….:| Black Rose calling here…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s