Le Roi est mort, vive Le Roi!

Bag seama ca a reinviat weblog; sa traiasca!
Poate reusesc sa importe blogurile vechi care au activitate pe noua platforma.
Poate n-o fi un balon de sapun.

.

 

Apocalypse now

Astazi toata ziua l-am avut companie pe Jim Morrison cantandu-mi despre viziuni ale sfarsitului, femei efemere, iubiri nenascute si spaime viscerale. Butonul de play si soarele a disaprut in fum de ape, monstri mecanici mananca cladiri intr-o apocalipsa imobiliara, iar ploaia furioasa e o perdea ce dezvaluie o alta lume. 
 

show_4c5b8331c67e63(448, 46);

Jim Morrison – A Feast of Friends

 
"I will not go
Prefer a feast of friends
To the giant family."
 
(Jim a bantuit astazi, pentru ca seara am avut surpriza sa vad ca a fost si pe la Unicorn)

RSS

Alo dragi tovarasi admini, webmasteri, sau ce titulatura mai scrie pe contractul ala. Va laudati ca merge siteul. Ei bine, nu. Nu merge serverul de RSS,  n-a mers toata ziua.
 
Asta e cu dedicatie:

douazeci de mii de leghe prin amintiri

Sunt printre cei multi a caror copilarie le-a fost influentata de cartile lui Jules Verne. Au avut si Ciresarii partea lor de influenta; dar in copilaria mai timpurie. In schimb am citit Jules Verne la scurt timp dupa ce am invatat sa citesc. Printr-o intamplare.

Prin clasa a 2-a sau a 3-a invatatoarea a facut un joc: fiecare din cei 40 de elevi a tras cate un biletel cu un numar intre 1 si 40, reprezentand numarul fiecaruia la catalog (da, la sfarsitul anilor 80 un biet oras de provincie trimitea in fiecare an la scoala peste o suta de copii, impartiti in 3 clase). Iar noi trebuia sa facem cate un cadou respectivului/ei, pana intr-o anumita suma; nestiind insa de la cine vom primi (sunt convins ca la ora actuala o joaca din asta ar face parintii sa exclame: Iarasi bani, nu  se mai satura invatatoarea aia sa va ceara bani!).

Nu am nici cea mai vaga idee ce numar aveam eu sau ce si de la cine am primit, dar tin minte bine ce numar am tras si ce si cui i-am luat cadou. Era numarul 5 (daca as crede in numerologie si chestii, as zice ca m-a urmarit toata viata) si cadoul era pentru cea mai silitoare fata din clasa. Eu eram doar cel mai lung si printre cei mai obraznici. Ea s-a dovedit a fi, la scurt timp dupa asta, si prima fata pe care am vazut-o ca pe o fata, nu ca pe o fiinta purtatoare de cozi.

Cadoul l-a ales maica-mea si a fost o carte, Jules Verne; editia clasica cu coperti cartonate. Ea mereu imi lua carti, unele nepotrivite sau dificile, si ma punea sa citesc; chestie care nu mi-a displacut, era un substitut bun pentru invatat. Insa pana atunci nu citisem si nici macar nu avusesem vreo carte de J. V. Curios, pana sa ii dau fetei cadoul, am rasfoit cartea; si tin minte ca avea din cand in cand poze creionate, iar eu citeam textul de la paginile respective ca sa inteleg ce reprezinta pozele.

De atunci nu am mai ratat nici una, ma ambitionasem sa le citesc pe toate care erau trecute pe ultima coperta. Erau destul de scumpe, cel putin la cate citeam, si imprumutam de peste tot, bifand in lista. Ironia face ca in momentul de fata sa nu mai am nici macar una in biblioteca. Era varsta la care vroiam sa ma fac de toate, pana si macaragiu (prima poezie invatata pe de rost a fost Macarale); din cauza lui Jules Verne nu am renuntat prea repede la visurile alea; pana in clasa a 6-a deja stiam sigur ce o sa ma fac si unde o sa dau mai departe. Nimic nu s-a schimbat.

Daca ei nu ne vor, noi ne vrem

Asadar, cand Weblog va ureaza Server Error:
 
the other side of Minos

(adica un blog paralel)

le nuits

E a nu stiu cata seara care a inceput ca o zi si a devenit noapte. Pentru a dormi nu gasesc pretexte, ci doar pt a sta treaz; iar daca nu am eu imi dau altii. Lucrurile incep sa aiba gust de deja-vu de Constanta, aceleasi nopti pierdute, aceleasi obiceiuri, aceeasi sociopatie; motivele difera. As cauta evenimente in Le Havre, desi stiu ca n-o sa am cu cine sa ies daca e cazul; si o sa ma multumesc cu excursii la supermarche, bere si saorme.
 
Am zappat prin bloguri cateva ore, zappand si prin mintea oamenilor care scriu acolo. Aberatii sau sclipiri de geniu, ma fac sa imi zic ca mai bine pun mana pe-o carte sau imi fac tema la prelucrare digitala.
 
As fuma o tigara imaginandu-mi cum ar sari peco-ul asta in aer la gandul ca e interzis. N-am de unde si cum sunt scumpe aici, mai bine as face afaceri cu ele.
 
Ma enerveaza reclamele contextuale ca imi citesc ip-ul si ma imbie cu gagnez, decouvrez, cliquez. Marche ma d’aici, io am tastatura qwerty si maus.
 
Nu ma hotarasc ce sa ascult intre vreo 4 streamuri de muzica online; numai ciudatenii, si oricum vecinii mei negri stiu cand mi se blocheaza netul si sesizeaza imediat daca o dau pe porno. Imi tot zic "prietenii" mei albi sa ma mut de aici dintre negri. Aici am fundal muzica africana, mai sus as avea manele.
 
Mai stau putin si ma duc pe jos, strecurandu-ma usor spre bucatarie sa nu ma vada nimeni ca nu dorm la ora asta si ca scotocesc prin frigidere desi nu mananc nimic; ca si cum asta ar fi interzis; doar mintea mea mai poate interzice ceva. Si intotdeauna dau peste careva, uitand ca asta e un loc unde mereu e cineva treaz.
 
Din motive ocupationale am luat o pauza la a mai pune neuronii in scurtcircuit; si lipsa asta de ganduri aiurea imi spune ca fericirea e o absenta a gandirii analitice. Cand analizezi obsesiv ce ti se intampla zi de zi iti dai seama usor si in cele mai multe cazuri ca esti nefericit. Fericirea apare doar in pauza de respiratii; nefericirea in curentii neuronali (nu stiu daca exista, e o inventie de moment).

Cred ca de multe ori avem capacitatea de a anticipa cursul vietii noastre, fara a crede insa in destin. Poate pur si simplu sunt visele pe care le urmarim in viata si ajung sa se indeplineasca. Mi-amintesc de multe lucruri din trecut la care ma gandeam mereu, sau pe care mi le doream, si au ajuns sa existe. Si daca ma gandesc la nenumaratele spaime si frici care nu au ajuns sa se indeplineasca as putea spune ca sunt fericit. Dar ma contrazic cu ce am spus mai sus. Totusi multe din ce imi doream s-a indeplinit; trebuie sa repet asta. Insa nu ma pot opri sa nu ma intreb cate din cele de acum se vor indeplini si cat imi va mai pasa atunci. Va veni un moment in care imi voi aduce aminte ca vroiam sa ma indragostesc.

 
Am ramas in continuare deconectat de la aspiratiile oamenilor din jur; inca se mai uita ca la un imatur cand afla ca nu ne intereseaza aceleasi lucruri, universal-valabile pentru ei. Da, sunt imatur si ma simt bine asa, ‘ ignorati-m-ati’!

show_9e9ce6509c9e67(448, 46);

Mike Oldfield-Tubular bells

chiar ma enerveaza numele siteului asta, dar strang din dinti, ca e singurul pe care-l stiu si nu ma intreaba de copyright la muzica (last fm not included).