Ca commence bien!

Ora 5.30 dimineata. Un ochi lipit, unul stins. Aeroportul Le Havre=Gara Baneasa, cu avantaj gara. Daca ignor cele cateva motoplane si deltaplane de pe maidan, vad o singura zburatoare ce seamana a avion. Cum intru pe usa PR-ista ma preia zambitor: Avem o problema tehnica. Eu, cu un umor involuntar, zic: A, e Air France. Problema tehnica la singurul avion, pentru care erau doar 7 pasageri. Mai bine ne trimiteau cu prastia. Zice aia ca ne pune la dispozitie 2 taxiuri si ajungem in maxim doua ore la Paris. Atunci ma trezesc: pai normal trebuia sa schimb doua avioane si faceam 3 ore. Care e logica? Hai in taxi, io cu un tip si o tipa. Pe drum opreste soferul de vreo doua ori la benzinarii pentru pana de tufis si altele. Tot drumul pe autostrada, aglomerata ochi. La un moment dat tipesa ii zice soferului sa opreasca. Asta se executa si opreste pe banda de urgenta. Nu uitati, era zi, lumina; pe o autostrada plina de masini care mergeau cu max o suta la ora. Tipa, mai plinuta spre grasa de felul ei, se da jos, se duce in spatele masinii, isi da tacticos pantalonii jos si face un pipi. Stand pe scaunul mortului am vazut scena in oglinda. Va imaginati ochi de melc ce am facut. Numai saracul bun simt m-a oprit sa nu ma prapadesc de ras, dar am si acum dungi pe limba. Ca mine au vazut si ceilalti doi, si probabil toti soferii care au trecut pe acolo. Oricum, le-a mers bine tuturor. Dupa ce si-a facut treaba, femeia s-a intors in masina, si-a cerut scuze pt socul provocat si am plecat mai departe. Zic, intr-adevar va trebuie curaj pt asa ceva. Sa mai zica cineva daca asta nu e cu adevarat o pana de tufis!

Dupa aproape noua ore de zbor in care am luat forma scaunului, am ajuns. N-am cuvinte, e exact asa cum vedeti pe national geographics sau in vederi. Acum am inteles de ce tin francezii cu dintii de insulele astea; desi baga bani in ele si nu produc nimic. A, si e cald rau. Am sarit de la 15 la 35 grade; dar vine anotimpul ploios. Primul lucru facut odata ajuns la hotel a fost dusul. Al doilea a fost sa inund camera, de era sa ma inec. Era infundata teava de scurgere si eu bucuros de apa, nu am bagat de seama. Acum stau pe afara fiindca am lasat geamul deschis sa se usuce. Dar si lumina, ceea ce a facut insectar camera. Am adunat toata fauna de insecte zburatoare din tot cartierul. Inchid tot si dau drumul la aerul conditionat pana le inghet.