neintrebari si neraspunsuri

Un el se intreba de ce nu a fost iubit niciodata, de ce nu l-a dorit nimeni.  Raspunsul cu mama, sora, bunica, lasati-l acasa; nu-i foloseste. Te simti un mare inutil orice ai face. Singura solutie e sa gasesti pe cineva pe care sa iubesti. Nu te astepta la reciprocitate, oricum nu ai nevoie.
Un alt el se intreaba cum sa faca sa n-o mai iubeasca. Ba chiar s-o urasca. Te asezi linistit intr-un colt al mintii si speri ca va trece. Nu va trece niciodata, te asigur. Si oricum, ura e tot un sentiment care se face cu inima.
Eu ma intrebam odata cum sa faci sa nu mai fii iubit. De parca asta i-ar face bine celuilalt. Orice ai face, sfarsesti prin a fi din ce in ce mai mult tu, si asta inrautateste situatia. Stiti care e pedeapsa pentru asta.
Si intoarcem pe toate fetele intrebarea: si eu ce ma fac?

eu-ri

Nu pungi de hartie ca taiem copaci, nu pungi de plastic ca raman si la stranepoti, nu pungi ecologice ca nu avem producatori si metodologie! De acord.
Atunci eu imi ce imi car E-urile?

muzica in miez de noapte

De ce nu dorm? Fiindca ma apuca 4 dimineata ascultand muzici ciudate si incercand sa dau un sens absurdului din cap. Am gasit pe Mezzo noaptea concerte de jazz, si acum ma uit fascinat la ce sunete pot scoate un pian si un contrabas. Sunt doi tipi cu care probabil ai baut o bere intr-un pub, sau ai fumat o tigara asteptand autobuzul; canta pentru cateva mii de oameni, si care oricand s-ar pisa cu bolta peste inutilitati ca mine. Oameni care trec nevazuti pe langa noi, nu ne agreseaza existenta cu propria persoana, dar care ne-o altereaza iremediabil prin arta lor. Cum ar trebui sa ne purtam cu astfel de oameni? Sa ii veneram, transformandu-i in idoli, vedete, vip-uri; sau sa le acordam in continuare ignoranta noastra, scotand in schimb in fata niste nulitati?!
 
Imi spunea o prietena ca se se simte inutila, dupa ce s-a luptat cu viata sa-i smulga fiecare reusita. Obtine ce-si doreste de cele mai multe ori, sunt putine lucruri care ii lipsesc; dar toate astea toate i se par anoste si nu gaseste multumirea. Satisfactii, dar nu placeri. Nerecunostinta? Pentru ce ar fi recunoscator cineva care doar a furat de la viata? Nimic nu e drept in lumea asta si nu e nimic alb sau negru. Te poti bucura mai mult de viata atunci cand te rasfata, iti poti lasa garda jos si simturile in voie sa culeaga senzatii placute pentru tine.

Viata nu e o anticamera sau un culoar de trecere. Multi folosesc asta ca scuza asteaptand intreaga viata o mantuire ce nu va veni niciodata. Altii refuza sa vada si sa accepte ca si lucrurile negative sunt parte din ei si existenta lor; isi creeaza o lume incarcata de iubire, sperante, vise; si ureaza si celorlati cu deplin altruism acelasi lucru. Insa orice tentativa de intruziune in acest glob de cristal are parte de o reactie deloc conforma cu idealurile de mai sus. Noi, oamenii, suntem si praf de stele si cenusa in acelasi timp; inglobam in noi frici, spaime, idealuri, iubiri; trebuie sa ni le asumam pe toate.

Nu mai pot urmari sirul gandurilor, il voi urma pe cel al viselor…
 
Dupa-amiaza tarziu; muzici cu care nu stiu a muri.

Mariza, fado si cantul tuturor durerilor unui popor.

 

Alexandrina Hristov, o voce nepamanteana, un artist complet, si in plus o prezenta rapitoare.

la tranta cu propria minte

Dupa o luna de prajit creierul cu o frumusete de depresie urmeaza zile
de dureri fizice. Nici nu stiu care e mai puternica. Duminica credeam
ca a fost punctul culminant. Mai urmeaza. Nici nu mai stiu de cand nu
am dormit o noapte intreaga. Dupa doua randuri de copci dupa accident,
ieri m-am ales cu ditamai surubul in loc de dinte, si alte copci. Maine
imi opereaza alta gingie care s-a inflamat. Alte cusaturi, alte
insomnii. Lucrare facuta de mantuiala acum cativa ani. Noaptea asta am
petrecere deasupra. Macar nu sunt manele. Nu sunt masochist, dar nici
nu iau pastile cu pumnul. Asa ca rabd.

Intotdeauna am sperat ca ceea ce mi se intampla are un rost, o cauza si
un efect; si am crezut ca trebuie sa fac anumite lucruri pentru a
ajunge la o anumita finalitate. Dar daca nu e asa, daca lucrurile se
intampla pur si simplu, fara rost sau finalitate, departe de controlul
si influenta mea? (si nu vorbesc despre destin) Atunci totul ramane la
alegerea mea, liberul arbitru. Si in momentul ala chiar nu stiu incotro
s-o apuc. Am libertatea totala si nu stiu ce sa fac. Pentru ca nu mai
am nici dorinte, scop. Uneori nu gasesc nici o solutie pentru
problemele mele; nici o cale pentru a obtine ce-mi doresc; si cum m-am
saturat de cautat, las lucrurile sa se intample si astept. Dar odata cu
actiunea, dispare si finalitatea ei. Si ajung la concluzia ca poate nu
e pentru mine ceea ce imi doream, desi pare accesibil oricui, desi stiu
ce imi doresc, pentru ca am avut parte. Ei spun ca fericirea si iubirea
se compun din acele mici placeri pe care le ignoram de cele mai multe
ori. Am vazut atat de multe lucruri frumoase, am cunoscut oameni
remarcabili; dar cu toate astea ma declar nemultumit. Din toate
lucrurile marunte si frumoase de zi cu zi nu reusesc sa creez imaginea
generala. Intotdeauna lipseste ceva. Cum de am ajuns atat de
pretentios? Nici daca eram mai prost, nu eram mai fericit. Ca pana la
urma sa exclam: Ce simplu, asta e tot ceea ce am nevoie!

Exista un curent in filozofie ai carui adepti pun accent pe senzatii,
perceptii; pe ceea ce simti. Nu la modul fizic, hedonistic; ci se
refera la ceea ce simte creierul, mintea, sub influenta factorilor
exteriori receptionati de simturi. Nu stiu daca ma exprim corect, nu
mai stiu unde as putea gasi mai multe informatii; dar stiu ca asa simt
de ceva timp incoace. Sunt lucruri care ma lasa complet indiferent,
incat ma sperii de cat de rece pot fi; sunt lucruri care imi provoaca o
emotie atat de puternica incat imi simt inima explodand. Uneori o
privire, o soapta sau o atingere imi dau atata pofta de viata incat
parca am aripi sa zbor; desi eu as vrea sa raman pe loc sa savurez
momentul. Care e mecanismul care face ca o insiruire anume de sunete
sau imagini sa declanseze in noi emotii atat de puternice incat sa le
resimtim fizic?! Ceea ce se intampla in mintea noastra si modul cum
functioneaza mi se par cele mai fascinante lucruri; si dincolo de tot
ceea ce am realizat ca oameni, sau vom realiza, intelegerea mintii
noastre va fi cea mai mare realizare. Poate ca sufletul nu poate exista
fara corp, pentru ca i-ar lipsi elementele care ii asigura existenta,
pentru ca nu ar mai fi nimic sa-l faca sa simta. Faptul ca mereu exista
ceva aparent banal pe lumea asta care sa imi trezeasca o emotie, imi
spune ca viata va avea sens intotdeauna. Dincolo de tot ceea ce poate
nu merge asa cum mi-as dori, faptul ca simt, ca sunt lucruri care au
ecou in mine, e doza mea de viata. "Simt enorm si vad monstruos".

show_15f7d24f844182(448, 46);

beck – i’m a looser baby

Marti 13

Arunc gandurile astea aici ca sa scap de ele si sa imi pot vedea de ale mele. Ezit intre a ma culca de la 8 seara si a dormi pana la rasaritul lunii, sau a infrunta greutatea capului si a dormi de la apusul ei pana la rasaritul soarelui. Cel putin asa au fost ultimele zile. Si tot nu reusesc sa fac ceea ce trebuie. Gata cu "rezolutiile", gata cu "de maine", gata cu "ba, nu o mai freca"; visam la dansuri, patine, limbi straine si retele; acum trebuie sa visez ciruite, unde si formule. Niciodata nu se sincronizeaza ce ne trebuie cu ce ne place.
 
Un pahar de vin rosu; negru ca sangele paralizat in vene. Creierul zvacnind astmatic, simtind ca mai trebuie sa indure alte torturi. Portishead si depresii luand locul gandurilor. Cafeaua are gust de tigara si tigara gust de dimineata. Fara rost si efect. Nu draga, e de la aerul de mare.
 
E un imens miracol corpul asta al nostru. Iar mintea o adevarata revenire a lui Mesia. Sau sufletul, cum vreti sa-i spuneti. Avem resurse fizice sa-l intrecem pe Carl Lewis la suta de metri; sau sa mutam muntele ce ne sta in drum; iar noi ne taram in patru labe prin viata si de la mana pan` la gura. Creierul stabileste conexiuni telepatice cu universul si fiinta iubita, iar noi cautam Elodii si numerele la loto. M-as droga cu adrenalina si as gandi vise. Nu folosim decat 10, 33.3 sau 60% din capacitatea musculara si a creierului; si nu suntem folositori nici macar atata. 
 
Dr Jivago in serial pe TVR1: "Totul e absurd pe lume, in afara de iubire." De ce am dormit la orele de rusa?!
 
Si totusi  parfumul intunericului stoarce din noi ultima picatura de energie care sa ne tina in viata. Oricat ne-am autodistruge, sau oricat ar incerca altii, ramane vointa vietii adinc infipta in noi. E inca de neinteles si surprinzator cum mintea noastra se face cocon si apoi fluture in urma nenorocirilor care ne fac sa tremuram numai auzindu-le. Psihologia e inca un copil, si sper sa ramana asa; altfel ceea ce ar putea gasi in mintile noastre la un moment dat s-ar putea sa ne sperie prea tare.
 

 

show_d44546c36dcb62(448, 46);

Portishead – Sour Times

Eva are mere

In urma discutiei de aici, mi-am pus intrebarea:

Ce culoare si ce soi era marul muscat de Eva? Sarpele cu siguranta avea clopotei; dar marul? Marul ce fel era? Verde, paduret, rosu, viermanos? Dulce, zemos, acru? O fi ajuns tarta, dupa izgonirea din Rai, la prima masa profana pe care Eva i-a pregatit-o lui Adam la intoarcerea de la vanatoarea biblica?
 

Ce am fost, ce sunt si ce voi fi.

Astazi nu fac planuri, nu imi pun dorinte, nu trag concluzii.
Craciunul inseamna momente petrecute cu familia si prietenii apropiati, un bradut daca se poate si unele cadouri pe care incerc sa le fac. Nu ma deranjeaza daca nu primesc, ce am nevoie imi cumpar singur. Iar un cadou simbolic nu trebuie sa astepte o ocazie anume. Anul trecut a fost depresiv si departe. Anul asta ajunul m-a prins pe drumuri, iar prima zi cu o intalnire de gradul zero, unde am realizat ca multe s-au schimbat si ca oamenii nu mai sunt aceeasi. Am lasat deoparte obsesiile, depresiile si frustrarile; mi-am dat o pauza gandirii, acumuland doar observatii. Revelionul a fost o parafrazare a filmului "Nunta muta", adica Revelion mut; ceea ce nu il face mai putin placut sau memorabil; dimpotriva. Iar seara urmatoare am inteles ca nu mai rezonez de mult cu anumiti oameni. Dupa toate sarbatorile astea petrecute cu familii si copii, nu m-am simtit depresiv sau trist; chiar m-au facut sa inteleg multe lucruri.
Maica-mea incepe sa ma considere un ratat. Ceea ce poate fi adevarat din punctul ei de vedere, si nu numai. Nu am copii, nu m-am insurat pana la 30 de ani, iar momentan nu mai am nici casa, nici masina. Si zice ca nici capul pe umeri. Nu pot spune ca nu imi doresc asta, dar nu dupa asta alerg; vor veni ele la un moment dat, dar vor fi parte a fericirii, implinirii; nu doar un scop. Cum spuneam, intelegerea notiunii de "realizat in viata" e un pic diferita la mine fata de unii cunoscuti, desi finalitatea poate fi aceeasi; doar drumul de urmat difera. Nu voi alerga dupa mari realizari si mari averi, nu voi incerca sa am o familie doar fiindca asa trebuie, nu voi face prietenii doar pentru ca imi aduc avantaje; nu am facut niciodata astfel. Voi incerca sa imi traiesc viata asa cum simt, fara compromisuri ireparabile, fara sa o distrug pe-a celorlalti; si mai ales cu mintea si sufletul larg deschise. Nimic nou, asa am facut mereu.
Am renuntat de ceva timp sa imi mai fac planuri de an nou si sa mai cer ceva vreunui mos, iepuras sau zana. Poate si pentru ca de 15 ani imi port singur de grija si am invatat ca nimic nu primesti doar dorindu-ti acel lucru, ca planurile nu se fac de pe un an pe altul, si ca orice moment e bun pentru a lua o hotarare si a-ti schimba viata. Existenta mea nu se mai imparte in ani, dorinte si planuri; ci in plecari, sosiri, actiuni si eventual realizari. Etape care pot dura zile sau ani intregi. Daca ar fi sa incadrez in timp, cea de acum a inceput acum aproape doi ani si se va sfarsi peste tot atatia.
Asadar nici Craciunul, nici anul nou si nici macar "schimbarea prefixlui" nu au constituit prilej de planuri sau socoteli finale. Daca as trage linie acum mi-ar da cu virgula. In vara lui 2010 sper sa pot face asta, si sa se vada rezultatele. Atunci voi incerca sa schimb multe din viata mea; iar pregatirile am inceput sa le fac deja. Schimbarile pot aparea insa pe nebagare de seama; si pot fi constientizate din senin la un pahar de vin. Pe care o sa-l beau astazi si o sa-mi adun toata energia spre a realiza ce mi-am propus. Restul vine de la sine.