Fiecare popor isi are femeile pe care le merita!

Cam cat de dereglat poti sa fii incat sa pleci extrem de bine dispus din casa, sa cauti tot orasul o carciuma in care nu se performeaza striptease cu baietei hormonizati, si cand aterizezi intr-un fel de club sa cazi in cea mai profunda depresie??!!
 
Pe Marte daca ajungeam si nu eram mai debusolat ca acolo. Desi daca stau sa ma gandesc ajunsesem pe Venus, la cate femei care isi urlau disponibilitatea erau acolo. Aerul era plin de fum si feromoni, incat aproape mi s-a facut rau. Aparent lumea se distra, dar simteam in fiecare toate instinctele stand sa rabufneaca. Era visceral totul, de la privirile aruncate ca niste nade, pana la atingerile inevitabile ale unei multimi browniene. Masculi alfa extrem de fericiti la cata prada era in jur, nestiind saracii ca ei insisi vor servi drept instrumente intru satisfacerea tuturor necesitatilor unor femei in ochii carora citeai violul. Oricat de transparent as fi incercat sa fiu, am scapat dupa jumatate de ora cu fuga. Chiar ma intreb daca nu cumva mi-am pierdut instinctele, sau am devenit de-a dreptul sociopat! Senzatiile de mai sus sunt bune cand esti in doi, nu intr-o masa de oameni.
 
Abia acasa mi s-a luminat mintea: e 8 martie si femeilor trebuie sa le dam striptis si hormoni. In restul zilelor se stie prea bine ce.
 
O bucata de mare intunecata si spumoasa zarita in fuga a adus inapoi nostalgii.
Iar bluesul lui J. L. Hooker functioneaza ca un excelent pansament.
 
De vazut si plans la asta:
 
Ann:
Nobody thinks about death in the supermarket.
Ann’s Father:
Some of us just can’t live the kind of life that other people want us to live.
 
 

show_82fcb0d2f8e018(448, 46);

 
John Lee Hooker – One bourbon, one scotch, one beer
Anunțuri

la tranta cu propria minte

Dupa o luna de prajit creierul cu o frumusete de depresie urmeaza zile
de dureri fizice. Nici nu stiu care e mai puternica. Duminica credeam
ca a fost punctul culminant. Mai urmeaza. Nici nu mai stiu de cand nu
am dormit o noapte intreaga. Dupa doua randuri de copci dupa accident,
ieri m-am ales cu ditamai surubul in loc de dinte, si alte copci. Maine
imi opereaza alta gingie care s-a inflamat. Alte cusaturi, alte
insomnii. Lucrare facuta de mantuiala acum cativa ani. Noaptea asta am
petrecere deasupra. Macar nu sunt manele. Nu sunt masochist, dar nici
nu iau pastile cu pumnul. Asa ca rabd.

Intotdeauna am sperat ca ceea ce mi se intampla are un rost, o cauza si
un efect; si am crezut ca trebuie sa fac anumite lucruri pentru a
ajunge la o anumita finalitate. Dar daca nu e asa, daca lucrurile se
intampla pur si simplu, fara rost sau finalitate, departe de controlul
si influenta mea? (si nu vorbesc despre destin) Atunci totul ramane la
alegerea mea, liberul arbitru. Si in momentul ala chiar nu stiu incotro
s-o apuc. Am libertatea totala si nu stiu ce sa fac. Pentru ca nu mai
am nici dorinte, scop. Uneori nu gasesc nici o solutie pentru
problemele mele; nici o cale pentru a obtine ce-mi doresc; si cum m-am
saturat de cautat, las lucrurile sa se intample si astept. Dar odata cu
actiunea, dispare si finalitatea ei. Si ajung la concluzia ca poate nu
e pentru mine ceea ce imi doream, desi pare accesibil oricui, desi stiu
ce imi doresc, pentru ca am avut parte. Ei spun ca fericirea si iubirea
se compun din acele mici placeri pe care le ignoram de cele mai multe
ori. Am vazut atat de multe lucruri frumoase, am cunoscut oameni
remarcabili; dar cu toate astea ma declar nemultumit. Din toate
lucrurile marunte si frumoase de zi cu zi nu reusesc sa creez imaginea
generala. Intotdeauna lipseste ceva. Cum de am ajuns atat de
pretentios? Nici daca eram mai prost, nu eram mai fericit. Ca pana la
urma sa exclam: Ce simplu, asta e tot ceea ce am nevoie!

Exista un curent in filozofie ai carui adepti pun accent pe senzatii,
perceptii; pe ceea ce simti. Nu la modul fizic, hedonistic; ci se
refera la ceea ce simte creierul, mintea, sub influenta factorilor
exteriori receptionati de simturi. Nu stiu daca ma exprim corect, nu
mai stiu unde as putea gasi mai multe informatii; dar stiu ca asa simt
de ceva timp incoace. Sunt lucruri care ma lasa complet indiferent,
incat ma sperii de cat de rece pot fi; sunt lucruri care imi provoaca o
emotie atat de puternica incat imi simt inima explodand. Uneori o
privire, o soapta sau o atingere imi dau atata pofta de viata incat
parca am aripi sa zbor; desi eu as vrea sa raman pe loc sa savurez
momentul. Care e mecanismul care face ca o insiruire anume de sunete
sau imagini sa declanseze in noi emotii atat de puternice incat sa le
resimtim fizic?! Ceea ce se intampla in mintea noastra si modul cum
functioneaza mi se par cele mai fascinante lucruri; si dincolo de tot
ceea ce am realizat ca oameni, sau vom realiza, intelegerea mintii
noastre va fi cea mai mare realizare. Poate ca sufletul nu poate exista
fara corp, pentru ca i-ar lipsi elementele care ii asigura existenta,
pentru ca nu ar mai fi nimic sa-l faca sa simta. Faptul ca mereu exista
ceva aparent banal pe lumea asta care sa imi trezeasca o emotie, imi
spune ca viata va avea sens intotdeauna. Dincolo de tot ceea ce poate
nu merge asa cum mi-as dori, faptul ca simt, ca sunt lucruri care au
ecou in mine, e doza mea de viata. "Simt enorm si vad monstruos".

show_15f7d24f844182(448, 46);

beck – i’m a looser baby

Californication

Imi amintesc. Cand incerci sa mai repari ceva si toate pacatele reale sau inchipuite ti se arunca in fata, indiferent cata cenusa ti-ai pus in cap, a ta sau a amintirilor dintre voi. Cand logica si echitabilitatea sunt ingropate de obsesii si angoase. Cand orice urma de respect personal s-a diluat in confruntari de orgolii. Cand toate solutiile au fost anulate din lipsa de comunicare si toate teoriile legate de asta se trag odata cu apa. Cand trecutul e mai rau decat o fantoma sau nefiinta. Da, iubirea uneori nu ajuta la nimic; accepta. 
Sper ca iti e mai bine acum; suntem ceea ce alegem. Si sa fim clari, nu a lasat sechele.
 
Daca nu reusesc sa ma remarc prin nimic in viata asta, inca mai am sanse la titlul de primul om care a renuntat la somn.
 
A da, filmul. Pai nu stiu, e cu sex, inteligenta, Natasha ceacunumedenepronuntatsicunustiuce (da, stiu ca seamana cu o fosta, da poate de aia imi place),  David, si pornografie.
 

show_8ca29b147dd2e5(448, 46);
Placebo – The bitter end

Marti 13

Arunc gandurile astea aici ca sa scap de ele si sa imi pot vedea de ale mele. Ezit intre a ma culca de la 8 seara si a dormi pana la rasaritul lunii, sau a infrunta greutatea capului si a dormi de la apusul ei pana la rasaritul soarelui. Cel putin asa au fost ultimele zile. Si tot nu reusesc sa fac ceea ce trebuie. Gata cu "rezolutiile", gata cu "de maine", gata cu "ba, nu o mai freca"; visam la dansuri, patine, limbi straine si retele; acum trebuie sa visez ciruite, unde si formule. Niciodata nu se sincronizeaza ce ne trebuie cu ce ne place.
 
Un pahar de vin rosu; negru ca sangele paralizat in vene. Creierul zvacnind astmatic, simtind ca mai trebuie sa indure alte torturi. Portishead si depresii luand locul gandurilor. Cafeaua are gust de tigara si tigara gust de dimineata. Fara rost si efect. Nu draga, e de la aerul de mare.
 
E un imens miracol corpul asta al nostru. Iar mintea o adevarata revenire a lui Mesia. Sau sufletul, cum vreti sa-i spuneti. Avem resurse fizice sa-l intrecem pe Carl Lewis la suta de metri; sau sa mutam muntele ce ne sta in drum; iar noi ne taram in patru labe prin viata si de la mana pan` la gura. Creierul stabileste conexiuni telepatice cu universul si fiinta iubita, iar noi cautam Elodii si numerele la loto. M-as droga cu adrenalina si as gandi vise. Nu folosim decat 10, 33.3 sau 60% din capacitatea musculara si a creierului; si nu suntem folositori nici macar atata. 
 
Dr Jivago in serial pe TVR1: "Totul e absurd pe lume, in afara de iubire." De ce am dormit la orele de rusa?!
 
Si totusi  parfumul intunericului stoarce din noi ultima picatura de energie care sa ne tina in viata. Oricat ne-am autodistruge, sau oricat ar incerca altii, ramane vointa vietii adinc infipta in noi. E inca de neinteles si surprinzator cum mintea noastra se face cocon si apoi fluture in urma nenorocirilor care ne fac sa tremuram numai auzindu-le. Psihologia e inca un copil, si sper sa ramana asa; altfel ceea ce ar putea gasi in mintile noastre la un moment dat s-ar putea sa ne sperie prea tare.
 

 

show_d44546c36dcb62(448, 46);

Portishead – Sour Times

nonsensuri inexistentiale de trei lei la trei noaptea

Sunt un ignorant din anumite puncte de vedere. Pentru ca nu vreau
sa
votez, pt ca nu ma intereseaza politica, pt ca in general, nu ma
intereseaza ce se intampla in tara asta. Si atunci de ce mai stau pe
aici? Pt ca aici mai am bruma de prieteni care mi-au ramas. Cand n-or
mai fi nici aia, m-oi duce si eu. Nu votez pt ca nu am cu cine. Sunt
satul de aceleasi fete perindate in politica ultimilor zece ani; stim
cu totii de ce sunt in stare; iar cei noi nu conving pe nimeni. Nu pot
vota un primar pt ca nu stau prea mult in
acelasi loc. Acei doi, trei oameni pe care ii cred capabili, nu ii pot
alege. Si lucrul asta simplu e greu de priceput pt cei apasati de
responsabilitatile sociale. Da, eu nu-mi asum nici una, pt ca
societatea asta nu mi-a oferit nimic. Nu lucrez pt vreo firma din
Romania, nu sunt platit din bani romanesti; dar platesc impozite la
statul roman, si o firma din Romania traieste din banii unor fraieri ca
mine. Singurul beneficiu primit de la societate a fost scoala.
Incerc sa ma revansez. Nu ma pot concentra pe ce se intampla in planul
indepartat atata timp cat propriul univers are un impact puternic
asupra mea.  
 
Nu ca nu le-as dori altora tot binele din lume, dar de ceva timp
sunt
pesimistul de serviciu; asa ca le cer sa mai lase putin si pentru mine.
Refuz sa iau pastile, dar presimt ca in urmatoarele 3 saptamani o sa
inghit cu pumnul imaginar antivomitive si antidepresive. Atata fericire
in jur ma face sa vars. Daca imi ureaza cineva sarbatori fericite, il
impusc. Ce nu am sabotat eu pentru perioada asta, au sabotat altii.
Toti fac planuri, trag linie. Eu tac, inghit, fac marea trecere in
curand; dar linia si socoteala o voi face peste vreun an, ca acum imi
da cu minus. Nu stiu care criza ma afecteaza mai mult; dar la oricare
ma gandesc, ma apuca rasul.
 
Sorumeo, ma indoiesc ca citesti aberatiile mele de aici, dar mai
zic odata ca imi pare rau ca nu am ajuns la nunta voastra; stiu ca v-am
dezamagit, asa cum am dezamagit multa lume; de aici si perioada de
glorie prin care trec. Am indoieli ca voi reusi sa ajung la a mea. Si
daca nu raspund la telefon uneori, nu am murit, doar mi-am dat log-out
pt o scurta perioada. 
 
Zicand astea, poate ma motivez sa invat dracului, sa imi pot
schimba jobul. De ce nu voi ajunge niciodata comandant de nava?! Pentru
ca a mai fost unul ca Basescu, sau altii; cu care nu vreau sa ma
identific. Pentru ca ma regasesc din ce in ce mai putin in multi dintre
colegii de munca. Pentru ca m-am saturat de prejudecati si intrebari de
genul: "Si la ce iti trebuie facultate pentru asta?!" Pentru ca nu mai
vreau sa fiu un strain in propria tara si propria viata. Si mai ales
pentru ca, poate, la un moment dat va exista o femeie care ma va dori
mereu langa ea si eu voi fi suficient de orb sa vad asta. Cu toate
astea, imi place ce am facut pana acum. Pentru voi restul, nu stiu
decat sa beau si sa ma duc la curve.
 
Luni dimineata, inainte sa intre boul ala cu masina in mine, aveam
atat de multa buna dispozitie cat nu poate incapea in sufletul uni om,
si atunci mai da si la altii. Dar dupa ce cazi sistematic in cur, te
gandesti ca e mai bine sa mergi dea busilea.
 
Am fost suficient de obosit si defensiv incat sa nu onorez o
invitatie la Bucuresti. Inca o sansa de socializare la care dracul
sociopat din mine a protestat. Imi pare rau, as fi evitat sa scriu mizeriile astea. As vrea macar sa ma duc macar la asta si la asta; dac-oi gasi pe cineva suficient de disperat sa imi tina companie. Am vrut sa fiu singur cand nu eram, acum sunt cand nu vreau.

chiar trebe titlu la porcaria asta?

nu am reusit sa ies din bomba asta de garsoniera proaspat inchiriata de cateva zile ("inchiriez garsoniera mare, zona sitiparc, decenta, pret convenabil" – teapa, fraierilor), si ma lupt cu o migrena continua tot de atunci. noroc cu mancarea de acasa si cele 3 sticle de vin. azi a venit apropritaru cu niste dorei sa instaleze masina de spalat (a fost conditie inainte sa dau cashu, cand am vazut hruba). nu am avut curaj sa-i dau drumul ca sunt convins ca nu merge. unu a sudat termopanele alea luate de pe rata de palazu mare din anii 80. io, inocent, intreb: da geamuri nu puneti? au pus, numai ca daca inainte nu se deschideau, acum nu se inchid. e cald afara, merge. mi i-a adus pe cap si la 8 dimineata, ora infernala pt mine in momentele astea. a trebuit sa-i duc pe la casele lor, chit ca dormisem cu succes 2 ore si vedeam totul pe slow rewind. da macar stiu ca planeta nu a murit rapusa de peturi si codoi, si nici oamenii nu s-au sinucis in masa din cauza crizei. de fiecare data cand intru in baie fac un salt in timp in epoca antediluviana si-mi aduc aminte de baletul facut prin diferite bai de camine studentesti. ma gandeam sa pun niste poze pe net, dar mai bine fac un circuit turistic cu vizitare de pesteri. ce ma intriga e ca am vazut pe usa de la intrare niste stampile de-ale politiei, vreo 4, si urme de sigilii; creca s-au intamplat lucruri groaznice pe aici, o sa caut in arhiva stirilor de la ora 5. nu m-am atins de pat si alte mobile; inca ma mai astept sa gasesc ramasite umane, vreo baba sau tarfa transata, ca-n 4 rooms al lui Tarantino. creca le gasesc in asa numita bucatarie, in care nu am intrat inca. utilajele care ar trebui sa fie in numita camera sunt pe balcon. sa te tii spectacol pe vecini cand ma apuc sa fac ciorba la peleu gol. sper sa nu ma trezesc cu tot cu balcon la parter cand o sa dau drumul la butelie. catrafusele le am si la ora asta in doua valize, lasate la indemana, in caz ca imi iau campii. singura modificare a fost spalarea frigiderului, pe care am reusit sa-l pornesc, dar nu si sa-l opresc. a, si tv-ul la care am tras cablu pe blat, full-options, cu hashbeo, discoveri si pornache. aveam in plan sa trag si net, da o sa imi ia o vesnicie sa gasesc un isepeu in zona, sa ma cert cu niste cucoane si sa gasesc drumul inapoi spre casa; asa ca ma multumesc cu ce fur de la vecini neprotejati si un old-fashion 128kbs de la vodafone. mai trebuie sa invat sa citesc apometre, contoare, sa caut administratorul si pricep cum se platesc facturile. pe la scoala nu am dat, desi asta era scopul oficial al mutarii in cta; m-au informat colegii ca nu mai e cazul sa ma agit, s-a predat cam tot ce trebuia, ne vedem in sesiune; daca supravietuiesc pana atunci. maine mare eveniment mare, vin  aia de la firma de curatenie. 4 profesionisti care trebuie sa faca in cateva ore ce mi-ar fi luat mie vreo 3 zile (activitate care era incheiata la ora asta daca nu ma viola sistematic lenea si sictirul; salvand si o suta de para, buni de scos o maimuta la circ). io am incercat sa ii previn ca aici e dezastru, si tipu imediat a sarit la pret; da tot eu o sa ma cracanez de ras maine cand o sa le vad fata. parca ma si vad cu un refuz. apropo, pt misogini sau feministe, angajatii la firme de curatenie ar trebui sa fie femei sau barbati?
tot hilarul in situatia asta e ca zilele trecute m-a prostit o piarista (care nici macar nu-mi placea) sa dau viitoarea fosta garsoniera in constructie pe un apartament in mamaia, unul dintre cele mai oribile locuri de pe suprafata pamantului. aproape adormisem in alea 10 minute cat s-a chinuit fatuca sa-mi explice in afacereza lor ca din cauza crizei firma cu capital din zone inghetate nu-si mai permite sa construiasca si sa vanda pt profani ca noi, si ca doar luxul mai este permisibil. maritata sau nu, imi venea s-o invit in luxul de la mine pt un horror show. asadar stau intr-o pestera, ma vand si mai mult unor banci, care or sa aiba orgasm cand aud de mai multi bani, si imi cumpar un apartament in care nu o sa stau niciodata. incepe sa imi placa cum se simte criza asta pe pielea mea. mai am o dorinta apropo de asta, dar o las pt maine.
concluzia ultimelor zile: ratat! am gasit solutia fericirii: ma mut in pestera asta, dau corsicuta pe o dacie din 1900 toamna, imi trag o nevasta de la tara, invat sa beau bere si sa ma uit la meciuri; s’astfel intru in rand cu lumea si-mi fac fericit tot neamu.

show_8e5f8d25bacaf5(448, 46);

insomnie

nu suiera, nu urla, nu zdrangane, nu vibreaza, nu se leagana, nu scartaie. nimic. liniste deplina, vid sonor; imi aud gandurile. si iar nu dorm.