le nuits

E a nu stiu cata seara care a inceput ca o zi si a devenit noapte. Pentru a dormi nu gasesc pretexte, ci doar pt a sta treaz; iar daca nu am eu imi dau altii. Lucrurile incep sa aiba gust de deja-vu de Constanta, aceleasi nopti pierdute, aceleasi obiceiuri, aceeasi sociopatie; motivele difera. As cauta evenimente in Le Havre, desi stiu ca n-o sa am cu cine sa ies daca e cazul; si o sa ma multumesc cu excursii la supermarche, bere si saorme.
 
Am zappat prin bloguri cateva ore, zappand si prin mintea oamenilor care scriu acolo. Aberatii sau sclipiri de geniu, ma fac sa imi zic ca mai bine pun mana pe-o carte sau imi fac tema la prelucrare digitala.
 
As fuma o tigara imaginandu-mi cum ar sari peco-ul asta in aer la gandul ca e interzis. N-am de unde si cum sunt scumpe aici, mai bine as face afaceri cu ele.
 
Ma enerveaza reclamele contextuale ca imi citesc ip-ul si ma imbie cu gagnez, decouvrez, cliquez. Marche ma d’aici, io am tastatura qwerty si maus.
 
Nu ma hotarasc ce sa ascult intre vreo 4 streamuri de muzica online; numai ciudatenii, si oricum vecinii mei negri stiu cand mi se blocheaza netul si sesizeaza imediat daca o dau pe porno. Imi tot zic "prietenii" mei albi sa ma mut de aici dintre negri. Aici am fundal muzica africana, mai sus as avea manele.
 
Mai stau putin si ma duc pe jos, strecurandu-ma usor spre bucatarie sa nu ma vada nimeni ca nu dorm la ora asta si ca scotocesc prin frigidere desi nu mananc nimic; ca si cum asta ar fi interzis; doar mintea mea mai poate interzice ceva. Si intotdeauna dau peste careva, uitand ca asta e un loc unde mereu e cineva treaz.
 
Din motive ocupationale am luat o pauza la a mai pune neuronii in scurtcircuit; si lipsa asta de ganduri aiurea imi spune ca fericirea e o absenta a gandirii analitice. Cand analizezi obsesiv ce ti se intampla zi de zi iti dai seama usor si in cele mai multe cazuri ca esti nefericit. Fericirea apare doar in pauza de respiratii; nefericirea in curentii neuronali (nu stiu daca exista, e o inventie de moment).

Cred ca de multe ori avem capacitatea de a anticipa cursul vietii noastre, fara a crede insa in destin. Poate pur si simplu sunt visele pe care le urmarim in viata si ajung sa se indeplineasca. Mi-amintesc de multe lucruri din trecut la care ma gandeam mereu, sau pe care mi le doream, si au ajuns sa existe. Si daca ma gandesc la nenumaratele spaime si frici care nu au ajuns sa se indeplineasca as putea spune ca sunt fericit. Dar ma contrazic cu ce am spus mai sus. Totusi multe din ce imi doream s-a indeplinit; trebuie sa repet asta. Insa nu ma pot opri sa nu ma intreb cate din cele de acum se vor indeplini si cat imi va mai pasa atunci. Va veni un moment in care imi voi aduce aminte ca vroiam sa ma indragostesc.

 
Am ramas in continuare deconectat de la aspiratiile oamenilor din jur; inca se mai uita ca la un imatur cand afla ca nu ne intereseaza aceleasi lucruri, universal-valabile pentru ei. Da, sunt imatur si ma simt bine asa, ‘ ignorati-m-ati’!

show_9e9ce6509c9e67(448, 46);

Mike Oldfield-Tubular bells

chiar ma enerveaza numele siteului asta, dar strang din dinti, ca e singurul pe care-l stiu si nu ma intreaba de copyright la muzica (last fm not included).
Anunțuri

la tranta cu propria minte

Dupa o luna de prajit creierul cu o frumusete de depresie urmeaza zile
de dureri fizice. Nici nu stiu care e mai puternica. Duminica credeam
ca a fost punctul culminant. Mai urmeaza. Nici nu mai stiu de cand nu
am dormit o noapte intreaga. Dupa doua randuri de copci dupa accident,
ieri m-am ales cu ditamai surubul in loc de dinte, si alte copci. Maine
imi opereaza alta gingie care s-a inflamat. Alte cusaturi, alte
insomnii. Lucrare facuta de mantuiala acum cativa ani. Noaptea asta am
petrecere deasupra. Macar nu sunt manele. Nu sunt masochist, dar nici
nu iau pastile cu pumnul. Asa ca rabd.

Intotdeauna am sperat ca ceea ce mi se intampla are un rost, o cauza si
un efect; si am crezut ca trebuie sa fac anumite lucruri pentru a
ajunge la o anumita finalitate. Dar daca nu e asa, daca lucrurile se
intampla pur si simplu, fara rost sau finalitate, departe de controlul
si influenta mea? (si nu vorbesc despre destin) Atunci totul ramane la
alegerea mea, liberul arbitru. Si in momentul ala chiar nu stiu incotro
s-o apuc. Am libertatea totala si nu stiu ce sa fac. Pentru ca nu mai
am nici dorinte, scop. Uneori nu gasesc nici o solutie pentru
problemele mele; nici o cale pentru a obtine ce-mi doresc; si cum m-am
saturat de cautat, las lucrurile sa se intample si astept. Dar odata cu
actiunea, dispare si finalitatea ei. Si ajung la concluzia ca poate nu
e pentru mine ceea ce imi doream, desi pare accesibil oricui, desi stiu
ce imi doresc, pentru ca am avut parte. Ei spun ca fericirea si iubirea
se compun din acele mici placeri pe care le ignoram de cele mai multe
ori. Am vazut atat de multe lucruri frumoase, am cunoscut oameni
remarcabili; dar cu toate astea ma declar nemultumit. Din toate
lucrurile marunte si frumoase de zi cu zi nu reusesc sa creez imaginea
generala. Intotdeauna lipseste ceva. Cum de am ajuns atat de
pretentios? Nici daca eram mai prost, nu eram mai fericit. Ca pana la
urma sa exclam: Ce simplu, asta e tot ceea ce am nevoie!

Exista un curent in filozofie ai carui adepti pun accent pe senzatii,
perceptii; pe ceea ce simti. Nu la modul fizic, hedonistic; ci se
refera la ceea ce simte creierul, mintea, sub influenta factorilor
exteriori receptionati de simturi. Nu stiu daca ma exprim corect, nu
mai stiu unde as putea gasi mai multe informatii; dar stiu ca asa simt
de ceva timp incoace. Sunt lucruri care ma lasa complet indiferent,
incat ma sperii de cat de rece pot fi; sunt lucruri care imi provoaca o
emotie atat de puternica incat imi simt inima explodand. Uneori o
privire, o soapta sau o atingere imi dau atata pofta de viata incat
parca am aripi sa zbor; desi eu as vrea sa raman pe loc sa savurez
momentul. Care e mecanismul care face ca o insiruire anume de sunete
sau imagini sa declanseze in noi emotii atat de puternice incat sa le
resimtim fizic?! Ceea ce se intampla in mintea noastra si modul cum
functioneaza mi se par cele mai fascinante lucruri; si dincolo de tot
ceea ce am realizat ca oameni, sau vom realiza, intelegerea mintii
noastre va fi cea mai mare realizare. Poate ca sufletul nu poate exista
fara corp, pentru ca i-ar lipsi elementele care ii asigura existenta,
pentru ca nu ar mai fi nimic sa-l faca sa simta. Faptul ca mereu exista
ceva aparent banal pe lumea asta care sa imi trezeasca o emotie, imi
spune ca viata va avea sens intotdeauna. Dincolo de tot ceea ce poate
nu merge asa cum mi-as dori, faptul ca simt, ca sunt lucruri care au
ecou in mine, e doza mea de viata. "Simt enorm si vad monstruos".

show_15f7d24f844182(448, 46);

beck – i’m a looser baby

les nuits folles

1-ere:
Pink  Floyd: The Wall + David Lynch: Wild at Heart.
Psyho forever.
2-eme:
house, trance,  Captain Jack. Club Two. 
head loose.
3-eme:
microcontrolere. 8051.
1011100101 reset.

viziuni

Dupa o noapte alba, dupa-amiaza vad si aud lumea exact ca atunci cand te scufunzi in cada plina de apa, cu ochii deschisi. Fiecare sunet se propaga fulgerator si amplificat la timpanele mele, cu mii de ecouri si distonante. Aerul a capatat masa mult mai mare, e valuros, unduitor, ca un geam de sticla prost facut; mai lent si gros in fata, mai rapid si curb in parti. E ca si cum as privi din alta dimensiune, si nici un lucru nu e la locul lui cand incerc sa-l ating. E ca si cum mi-am pus lentile bifocale si incerc sa trec strada cusand. Si nu inteleg fata chelnerului care-mi refuza al patrulea espresso.

Californication

Imi amintesc. Cand incerci sa mai repari ceva si toate pacatele reale sau inchipuite ti se arunca in fata, indiferent cata cenusa ti-ai pus in cap, a ta sau a amintirilor dintre voi. Cand logica si echitabilitatea sunt ingropate de obsesii si angoase. Cand orice urma de respect personal s-a diluat in confruntari de orgolii. Cand toate solutiile au fost anulate din lipsa de comunicare si toate teoriile legate de asta se trag odata cu apa. Cand trecutul e mai rau decat o fantoma sau nefiinta. Da, iubirea uneori nu ajuta la nimic; accepta. 
Sper ca iti e mai bine acum; suntem ceea ce alegem. Si sa fim clari, nu a lasat sechele.
 
Daca nu reusesc sa ma remarc prin nimic in viata asta, inca mai am sanse la titlul de primul om care a renuntat la somn.
 
A da, filmul. Pai nu stiu, e cu sex, inteligenta, Natasha ceacunumedenepronuntatsicunustiuce (da, stiu ca seamana cu o fosta, da poate de aia imi place),  David, si pornografie.
 

show_8ca29b147dd2e5(448, 46);
Placebo – The bitter end