Lumea mea

(Ella Fitzgerald – Too Darn Hot)

Lumea mea e mica, imi incape intr-o privire.

Lumea mea are conducatori, dar nu are politica.

Lumea mea are oameni, dar nu are popoare.

Lumea mea are televizoare, dar nu are televiziune.

Lumea mea are bani, dar nu are economie.

Lumea mea are ambitii, dar nu are razboaie.

Lumea mea aluneca usor intre valuri.

–––––––––––––––––––––––––––––-

(care treceti pe aici luati-o ca pe o leapsa si vorbiti despre lumea voastra)

Anunțuri

Intunecare

Zilele si-au tradat menirea, si-au alungat lumina, intr-un pact faustian cu intunericul, lasand in loc un crepuscul continuu. Soarele zvacneste sufocat intr-o mlastina de nori intocmai unei inimi inecate in grasime; abia reusind sa trimita o raza ca semn al supravietuirii. Turnuri retezate la jumatate de pacla deasa par o armata de uriasi decapitati de mania divina. Nici ploile nu mai au certitudini, osciland intre furii scurte, energizante, si burnite inabusite si corozive. Viata e mecanica, iar vietutoarele par doar reflexii in apele murdare, plutind lenes spre finalitate.
Senzatii de neliniste si iritare reconstruiesc singuratati pe care le doream uitate. Melancolii si stari reflexive amintesc temator de existenta unor sentimente si senzatii atrofiate. Cred ca am sa inchid unele ferestre catre lumea imediat inconjuratoare. Cheia de la usa am pierdut-o de mult.

28052009095

Stiam eu de ce imi plac Muse; multam Daisy:


Pentru diseara va invit la Dinner at the Thompson’s:

les nuits

E a nu stiu cata seara care a inceput ca o zi si a devenit noapte. Pentru a dormi nu gasesc pretexte, ci doar pt a sta treaz; iar daca nu am eu imi dau altii. Lucrurile incep sa aiba gust de deja-vu de Constanta, aceleasi nopti pierdute, aceleasi obiceiuri, aceeasi sociopatie; motivele difera. As cauta evenimente in Le Havre, desi stiu ca n-o sa am cu cine sa ies daca e cazul; si o sa ma multumesc cu excursii la supermarche, bere si saorme.
Am zappat prin bloguri cateva ore, zappand si prin mintea oamenilor care scriu acolo. Aberatii sau sclipiri de geniu, ma fac sa imi zic ca mai bine pun mana pe-o carte sau imi fac tema la prelucrare digitala.
As fuma o tigara imaginandu-mi cum ar sari peco-ul asta in aer la gandul ca e interzis. N-am de unde si cum sunt scumpe aici, mai bine as face afaceri cu ele.
Ma enerveaza reclamele contextuale ca imi citesc ip-ul si ma imbie cu gagnez, decouvrez, cliquez. Marche ma d’aici, io am tastatura qwerty si maus.
Nu ma hotarasc ce sa ascult intre vreo 4 streamuri de muzica online; numai ciudatenii, si oricum vecinii mei negri stiu cand mi se blocheaza netul si sesizeaza imediat daca o dau pe porno. Imi tot zic „prietenii” mei albi sa ma mut de aici dintre negri. Aici am fundal muzica africana, mai sus as avea manele.
Mai stau putin si ma duc pe jos, strecurandu-ma usor spre bucatarie sa nu ma vada nimeni ca nu dorm la ora asta si ca scotocesc prin frigidere desi nu mananc nimic; ca si cum asta ar fi interzis; doar mintea mea mai poate interzice ceva. Si intotdeauna dau peste careva, uitand ca asta e un loc unde mereu e cineva treaz.
Din motive ocupationale am luat o pauza la a mai pune neuronii in scurtcircuit; si lipsa asta de ganduri aiurea imi spune ca fericirea e o absenta a gandirii analitice. Cand analizezi obsesiv ce ti se intampla zi de zi iti dai seama usor si in cele mai multe cazuri ca esti nefericit. Fericirea apare doar in pauza de respiratii; nefericirea in curentii neuronali (nu stiu daca exista, e o inventie de moment).Cred ca de multe ori avem capacitatea de a anticipa cursul vietii noastre, fara a crede insa in destin. Poate pur si simplu sunt visele pe care le urmarim in viata si ajung sa se indeplineasca.
Mi-amintesc de multe lucruri din trecut la care ma gandeam mereu, sau pe care mi le doream, si au ajuns sa existe. Si daca ma gandesc la nenumaratele spaime si frici care nu au ajuns sa se indeplineasca as putea spune ca sunt fericit. Dar ma contrazic cu ce am spus mai sus. Totusi multe din ce imi doream s-a indeplinit; trebuie sa repet asta. Insa nu ma pot opri sa nu ma intreb cate din cele de acum se vor indeplini si cat imi va mai pasa atunci. Va veni un moment in care imi voi aduce aminte ca vroiam sa ma indragostesc.
Am ramas in continuare deconectat de la aspiratiile oamenilor din jur; inca se mai uita ca la un imatur cand afla ca nu ne intereseaza aceleasi lucruri, universal-valabile pentru ei. Da, sunt imatur si ma simt bine asa, ‘ ignorati-m-ati’!

vorbind discutii

– Asta e masina ta numarul 2? Si arata spre un Clio model 1900 toamna cu care francezul venise la munca.
-Nu, e singura!
-Cat ai dat pe ea? continua curios al nostru.
-3000 de euro.
Nu ma pot abtine sa nu compar: francezul ala da jumatate din salariul lunar pe o masina care nu trebuie decat sa mearga; iar romanul nostru cu un salariu la jumatate ajunge sa dea pe luna aceiasi bani doar pe intretinerea masinii sale nemtesti cu masaj in schimbatorul de viteze.
Al nostru continua discutia:
-Pai ai avut concediu lung, aproape doua luni; ce-ai facut?
-Am fost in Madagascar mai bine de o luna.
-Aaaa, interesant. E scump credca…(eu cred ca i-a fost rusine sa intrebe unde vine aia)
-Cel mai mult am dat pe avion, putin peste o mie de euro, si maxim 500 cazare si mancare.
-Timp de o luna? Si pe unde ai stat?
-Pe ici pe colo; stateam cateva zile intr-un loc si plecam in alta parte.
-Pai nu ai plecat printr-o agentie?
-In nici un caz. Nimic organizat, am plecat cu niste prieteni si ne-am descurcat la fata locului.
Iarasi compar: Noi dam mii de euro pe cazare cu stele cat intr-o galaxie, ne ingesuim in statiuni cu alte mii de bipezi, nu ne mutam fizicul decat in masini luxoase sau avioane, si totul nu trebuie sa fie decat all-inclusive. Astia in concediu stau acasa cat sa schimbe un rand de haine; stiu Europa mai bine decat cartierul in care locuiesc; si pana sa dai tu prima rata la un apartament comunist au facut inconjurul lumii de doua ori, doar cu un rucsac in spate.  Un cinic ar spune ca uite-asa se transite H1N1.
Am fost spectator la discutia asta, dar nu m-am putut abtine sa nu ma simt snob si ipocrit.

mult prea putine roti

Prima iubire e ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata.
Pana acum cateva zile imi lipsea un termen al comparatiei de mai sus. Am avut bicicleta pe la doi ani, doar pentru putin timp, ca mi-au furat-o tiganii. De atunci doar doua picioare si multe julituri de la tentativele nereusite de a invata sa merg. Pe la vremea majoratului prietenii buni de atunci ne-am facut o promisiune ca dupa ce terminam scolile si avem banii nostri, sa facem inconjurul Romaniei pe bicicleta. Dupa ce invat sa merg, adaugam eu. Mai tarziu a intervenit „reputatia sociala” si gaseam mereu pretexte sa nu intru in contact cu vreo bicicleta. Dar in gand imi promiteam ca imi iau una si ma ascund la tara la bunica sa invat sa merg.
Zilele trecute, dupa ce am ajuns aici, am aflat de cartela-minune de la Orange cu internet nelimitat pe ea; si cum taxiurile sunt la pret de limuzina, cel mai rapid mod de a cumpara una era bicicleta.
-Bai, voi cu ce va duceti in oras? Aveti camile? (asta era dintr-un banc).
-Cu bicicleta.
-…aaa, deci io nu ies, ca nu stiu sa merg.
Si daca le-as fi zis ca am vazut extraterestri oamenii nu erau mai mirati:
-Ha, cum adica sa nu stii sa mergi pe bicicleta?! Nu exista asa ceva!!!
-Pe cuvant, si mi-am luat cea mai sincera fata posibila.
-Hai bai, ai mers cu vapoare de peste 300 de metri si nu stii sa mergi cu bicicleta??!!
… mi-am pus umerii dupa urechi.
-Las’ca-i simplu, 4 kilometri pana la magazin inveti, merg eu cu tine si te invat; zice unu foarte hotarat.
-Io chiar nu stiu sa merg pe bicicleta! am intarit, crezand ca poate renunta.
Degeaba, vrand-nevrand am luat o bicicleta si omul si-a dat seama ca vorbeam serios. Nu s-a lasat, am ajuns dupa o ora jumate la un Auchan, si de acolo am reusit sa ma intorc mai mult pe bicicleta decat pe jos. Am cam speriat cativa soferi; si trecatorii din Harfleur (un satuc cochet de langa Le Havre) au avut de ce se amuza cand au vazut ditamai galiganu invatand sa mearga cu bicla. Cea mai tare intalnire a fost cu un stalp cu indicatoare, caruia am reusit sa-i indoi unul; cu siguranta cineva a gresit drumul.
In curand o sa invat sa merg cu motoru’, si tare mie c-o sa-mi placa; si stiu cateva persoane care o sa-mi aduca aminte cand spuneam ca nu ma urc niciodata pe asa ceva.

le nuits

E a nu stiu cata seara care a inceput ca o zi si a devenit noapte. Pentru a dormi nu gasesc pretexte, ci doar pt a sta treaz; iar daca nu am eu imi dau altii. Lucrurile incep sa aiba gust de deja-vu de Constanta, aceleasi nopti pierdute, aceleasi obiceiuri, aceeasi sociopatie; motivele difera. As cauta evenimente in Le Havre, desi stiu ca n-o sa am cu cine sa ies daca e cazul; si o sa ma multumesc cu excursii la supermarche, bere si saorme.
 
Am zappat prin bloguri cateva ore, zappand si prin mintea oamenilor care scriu acolo. Aberatii sau sclipiri de geniu, ma fac sa imi zic ca mai bine pun mana pe-o carte sau imi fac tema la prelucrare digitala.
 
As fuma o tigara imaginandu-mi cum ar sari peco-ul asta in aer la gandul ca e interzis. N-am de unde si cum sunt scumpe aici, mai bine as face afaceri cu ele.
 
Ma enerveaza reclamele contextuale ca imi citesc ip-ul si ma imbie cu gagnez, decouvrez, cliquez. Marche ma d’aici, io am tastatura qwerty si maus.
 
Nu ma hotarasc ce sa ascult intre vreo 4 streamuri de muzica online; numai ciudatenii, si oricum vecinii mei negri stiu cand mi se blocheaza netul si sesizeaza imediat daca o dau pe porno. Imi tot zic "prietenii" mei albi sa ma mut de aici dintre negri. Aici am fundal muzica africana, mai sus as avea manele.
 
Mai stau putin si ma duc pe jos, strecurandu-ma usor spre bucatarie sa nu ma vada nimeni ca nu dorm la ora asta si ca scotocesc prin frigidere desi nu mananc nimic; ca si cum asta ar fi interzis; doar mintea mea mai poate interzice ceva. Si intotdeauna dau peste careva, uitand ca asta e un loc unde mereu e cineva treaz.
 
Din motive ocupationale am luat o pauza la a mai pune neuronii in scurtcircuit; si lipsa asta de ganduri aiurea imi spune ca fericirea e o absenta a gandirii analitice. Cand analizezi obsesiv ce ti se intampla zi de zi iti dai seama usor si in cele mai multe cazuri ca esti nefericit. Fericirea apare doar in pauza de respiratii; nefericirea in curentii neuronali (nu stiu daca exista, e o inventie de moment).

Cred ca de multe ori avem capacitatea de a anticipa cursul vietii noastre, fara a crede insa in destin. Poate pur si simplu sunt visele pe care le urmarim in viata si ajung sa se indeplineasca. Mi-amintesc de multe lucruri din trecut la care ma gandeam mereu, sau pe care mi le doream, si au ajuns sa existe. Si daca ma gandesc la nenumaratele spaime si frici care nu au ajuns sa se indeplineasca as putea spune ca sunt fericit. Dar ma contrazic cu ce am spus mai sus. Totusi multe din ce imi doream s-a indeplinit; trebuie sa repet asta. Insa nu ma pot opri sa nu ma intreb cate din cele de acum se vor indeplini si cat imi va mai pasa atunci. Va veni un moment in care imi voi aduce aminte ca vroiam sa ma indragostesc.

 
Am ramas in continuare deconectat de la aspiratiile oamenilor din jur; inca se mai uita ca la un imatur cand afla ca nu ne intereseaza aceleasi lucruri, universal-valabile pentru ei. Da, sunt imatur si ma simt bine asa, ‘ ignorati-m-ati’!

show_9e9ce6509c9e67(448, 46);

Mike Oldfield-Tubular bells

chiar ma enerveaza numele siteului asta, dar strang din dinti, ca e singurul pe care-l stiu si nu ma intreaba de copyright la muzica (last fm not included).

vorbind discutii

– Asta e masina ta numarul 2? Si arata spre un Clio model 1900 toamna cu care francezul venise la muca.
-Nu, e singura!
-Cat ai dat pe ea? continua curios al nostru.
-3000 de euro.
 
Nu ma pot abtine sa nu compar: francezul ala da jumatate din salariul lunar pe o masina care nu trebuie decat sa mearga; iar romanul nostru cu un salariu la jumatate ajunge sa dea pe luna aceiasi bani doar pe intretinerea masinii sale nemtesti cu masaj in schimbatorul de viteze.
 
Al nostru continua discutia:
-Pai ai avut concediu lung, aproape doua luni; ce-ai facut?
-Am fost in Madagascar mai bine de o luna.
-Aaaa, interesant. E scump credca…(eu cred ca i-a fost rusine sa intrebe unde vine aia)
-Cel mai mult am dat pe avion, putin peste o mie de euro, si maxim 500 cazare si mancare.
-Timp de o luna? Si pe unde ai stat?
-Pe ici pe colo; stateam cateva zile intr-un loc si plecam in alta parte.
-Pai nu ai plecat printr-o agentie?
-In nici un caz. Nimic organizat, am plecat cu niste prieteni si ne-am descurcat la fata locului.
 
Iarasi compar: Noi dam mii de euro pe cazare cu stele cat intr-o galaxie, ne ingesuim in statiuni cu alte mii de bipezi, nu ne mutam fizicul decat in masini luxoase sau avioane, si totul nu trebuie sa fie decat all-inclusive. Astia in concediu stau acasa cat sa schimbe un rand de haine; stiu Europa mai bine decat cartierul in care locuiesc; si pana sa dai tu prima rata la un apartament comunist au facut inconjurul lumii de doua ori, doar cu un rucsac in spate.  Un cinic ar spune ca uite-asa se transite H1N1.
 
Am fost spectator la discutia asta, dar nu m-am putut abtine sa nu ma simt snob si ipocrit.