La multi ani!

Intrebare:
Cum faci ca ziua ta de nastere sa dureze 30 de ore?

Le Roi est mort, vive Le Roi!

Bag seama ca a reinviat weblog; sa traiasca!
Poate reusesc sa importe blogurile vechi care au activitate pe noua platforma.
Poate n-o fi un balon de sapun.

Doar o vorba sa-ti mai spun…

Domnule Traian Basescu, esti un idiot. Unul mare. Si nu trebuie sa fii neamt ca sa iti dai seama de asta. Daca intelegi ce vreau sa spun; desi ma indoiesc profund de asta.

Mi-e rusine ca avem aceeasi profesie de baza; meserie pe  care ai facut-o de ras de cand te dai in stamba in politica romaneasca. Daca ti-ai condus vapoarele cum ai condus tara, avem si explicatia disparitiei flotei romanesti.

Imi pare rau ca te-am votat; singura data in viata mea cand am facut asta. Desi sunt apolitic convins, am sa ma duc totusi sa votez; tocmai pentru a-ti diminua sansele la o noua destrabalare.

poveste

In ziua aceea soarele se hotarase greu sa duca obisnuita-i lupta cu norii de vara, si si-a aruncat ochiul spre pamant abia spre seara. Undeva jos, intre pamanturi, ape si blocuri, doi copii isi scosesera jucariile pe iarba inca uda. Fetita avea ochi de chihlimbar si cateva papusi; baiatul era incomodat de bretonul prea lung si apropierea bucalatei. Intre ei crescusera brusc cateva buruieni si o multime de povesti. Ea isi contruise casa pentru papusi, o viata de printesa si-i adresa curajos intrebari existentiale. El plimba niste masinute fara directie si le accidenta mereu cand ii auzea vocea. Uneori gasea intamplator cate un obiect inutil si colorat si intindea mana triumfator spre ea in semn de cadou; alteori isi facea curaj si intreba cu seriozitate daca o poate ajuta cu ceva; dar siguranta ei il fastacea imediat.
Joaca lor continua imperturbata de supravegherea parintilor, jocul umbrelor si graba trecatorilor. Si ar fi continuat la fel pana cand ar fi aparut alti copii, ai lor, daca unul dintre trecatori nu ar fi fost mai grabit decat ceilalti. Pantoful lui cu eticheta si siret a daramat casa si visurile fetitei, ranindu-i papusile. Degeaba a cautat micuta privirea protectoare a mamei de la geam, aceasta ori plecase, ori nu o vedea din pricina lacrimilor. A simtit cum o cuprinde o senzatie de greutate in piept, nemaintalnita pana atunci, cum lumea din jur incepe sa-si piarda culorile si cum ceva usor si delicat ii mangaie parul. Baietelul, vazand intreaga scena, si-a parasit jucariile; si cu un gest stangaci, de om matur, i-a dat parul din ochi. Cu maneca bluzei a incercat sa-i stearga ochii si amintirea, asigurand-o ca va avea grija de ea si nimeni nu ii va mai strica jucariile. Incercand sa fie mai convingator si sa infranga suspinele fetei, baiatul a luat-o timid in brate, iar ea a inchis ochii si a plecat capul.

hug
Cand i-a  deschis o privea un tanar cu bretonul prea lung, iar ea devenise o printesa cu ochi de chihlimbar.

votul meu

tabula rasa

Gata, s-a stins lumina, s-a ars procesorul, au sarit sigurantele. De cateva zile functionez cu jumatate din neuroni, si aia in concediu, fluierand a paguba. Parca ii vad pe ceilalti tinandu-se de axoni si aruncandu-se in gol de pe marginea prapastiei, urland fericiti: ti-am tras-o fraiere! Macar au fost de treaba, au lasat curat in urma, au sters tot si au dat lustru. Deja ma gandesc ce nume de leguma sa imi aleg… daca as mai sti ce sunt alea legume. Ma simt ca un retardat convins ca e un geniu. Nici macar nu reusesc sa imi amintesc ce mare efort intelectual as fi facut; macar sa stiu sa nu mai fac a doua oara. Si ca sa fie damblaua completa, si-au dat demisia si simturile: mananc hartie si vad albastru. Sper sa-si dea seama ceilalti daca am prins mucegai. Ma uit ca curca-n lemne la tot ce faceam pana acum si incerc sa le dau un sens, dar tot ce reusesc sa obtin e o durere de cap. Tot ce era intre urechi face fal-fal si eu ma uit siderat cum se goleste. Acum chiar ca ideile au prins aripi! Dati-mi repede ceva sa pun la loc, pamant de flori, orice; pana nu se prinde careva! Pe undeva pe parcursul involutiei astea sa ma inscriu la europarlamentare, hahaha. Dati-mi niste oi, hahalerelor! Peste putin timp o sa gasiti aici niste desene ciudate;  iar mai tarziu voi tine blogul prin semne. Ma gasiti dupa dara de coji de banana. Dar ma bucur de un singur lucru: voi gasi fericirea!

de-a valma

Mastile sunt facute sa ascunda, nu sa acopere.

Am petrecut atat de mult timp cu mine si nu m-am plictisit pana acum incat cred ca se mai gaseste cineva sa reuseasca asta.

Doua dintre lucrurile care ma enerveaza cel mai mult sunt incompetenta si neprofesionalismul. Zilele astea au sughitat cel putin 4 dintre „ofiterii cu navigatia” care au fost pe aici. Lasati-va bai de meserie!