"Paranoicul" de serviciu

Tot incerc sa spun chestia asta de cand a aparut legea care a dat cosmaruri paranoicilor, aia cu ascultatul telefoanelor si cititul emailurilor. Asta pentru ca m-am saturat sa aud aberatii, mai ales de la unii ziaristi apropiati de zero la capitolul profesionalism. Sa fim foarte clari, nu este vorba de nici o ascultare de telefoane sau citirea corespondentei; de altfel chestiile astea sunt clar delimitate si restrictionate, macar la nivel legal si teoretic. Daca vorbim de ascultare, aceasta se putea face la fel de bine si inainte; mai mult chiar, acum exista posibilitatea de a le condamna pe cele ilegale.
 
Multa lume, atunci cand vine vorba de ascultarea telefoanelor, are in minte imaginea omului urcat pe un stalp de telegraf, cu un receptor si doua fire. Nu e deloc simpla o ascultare: metodele sunt putine in cazul telefoniei mobile, avand canale de comunicare criptate in cea mai mare parte a cazurilor. Poti fie sa te interpui intre mobil si celula de baza, simuland-o pe aceasta din urma (chestie care cere echipament si cunoasterea pozitiei mobilului); fie sa preiei informatiile din bazele de date sau celelalte canale, doar cu acordul operatorului. Care operator nu e intotdeauna de acord fara un mandat. Pe internet treaba e intr-adevar mult mai simpla, marea majoritate a comunicatiilor sunt necriptate (messenger, email); insa interceptarea lor cere cunostinte aprofundate, si cel care face asta lasa urme pentru cineva macar la fel de priceput ca si el.
 
Concluzionand, in ambele cazuri, este nevoie de un motiv mult mai puternic decat plictiseala sau curiozitatea. Deci pe omul de rand nu are interes sa-l urmareasca vreun serviciu secret sau organizatie ce vrea sa conduca lumea; sunt vizati politicienii, oamenii de afaceri, persoanele publice. Si astea nu au nici o legatura cu legea in discutie. S-a spus ca acele inregistrari care au privit niste politicieni de pe la noi sunt ilegale; in contextul actualei legi, ele devin si mai ilegale. Cei mai mari "ascultatori" sunt cei in mana carora se afla aceste inregistrari: adica administratorii de retea, cei de la servicul tehnic al operatorilor de telefonie mobila, etc. Multi dintre ei se distreaza urmarind obiceiurile de navigat ale cunoscutilor sau sms-urile trimise de acestia. Dar chiar si pentru ei, informatiile stocate nu sunt chiar la indemana.
 
Repet, legea nu se refera la continutul convorbirilor, emailurilor; ci la datele de identificare ale acestora si ale utilizatorului; asa numitele log-uri, cahe-uri, istoric, etc. Care au fost inregistrate inca de la aparitia acestor servicii, in principal din motive tehnice sau de taxare, si a caror durata uneori se intinde si peste un an. Astfel, RDS, Vodafone, Orange, Romtelecom, etc, inregistreaza pe cine, cand si cat timp apelam, sau de unde am accesat o pagina de internet, inca de la infiintarea lor pentru a ne factura si pentru a imbunatati serviciile (da, exista si initiativa asta). La fel cum browserul nostru pastreaza un istoric si un cache al navigarii doar pentru a incarca mai usor paginile; si nu-l da nimeni in judecata pentru violarea intimitatii. N-a cerut nimeni o factura detaliata? Nu are nimeni emailuri mai vechi de 6 luni? Nu a fost nimeni in Anglia sa numere camere de luat vederi? E un cerc vicios, in care serviciile de comunicare nu pot functiona fara aceste informatii, iar noi devenim din ce in ce mai dependenti de aceste servicii, dar si mai paranoici fata de informatiile retinute.
 
Ajung de unde am plecat; desi multa lume cu capul pe umeri stie si intelege ce am spus mai sus, ma deranjeaza reactia presei si a multor oameni publici, unii chiar cu pretentii. In opinia mea legea asta era oarecum necesara si reglementeaza unele situatii neclare. Evident ca prevederile ei nu au legatura cu motivele de pana acum ale
existentei acestor informatii; ci foloseste un pretext ipocrit, cel al
luptei impotriva terorismului. Din cate am inteles a aparut la recomandarea UE, si ca multe alte legi din Romania, aplicarea ei va lasa de dorit de multe ori.
Anunțuri

Din categoria v-am spus eu!

Accidental nimerit la stiri, aud ca astronomii (cred ca vroia sa spuna astrologii) au mai descoperit o constelatie zodiacala, Ophiucus, sau Omul cu serpi. Sa ma scuzati stimati ignoranti, dar chestia asta exista de cand lumea si inteligenta voastra; si, cel putin eu, o stiu de vreo 10 ani, de cand am invatat-o la scoala, la astronomie. Abureala cu zodiacul vine din faptul ca, in miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, pe ecliptica, soarele trece prin dreptul anumitor constelatii, in intervale de timp inegale;  numite constelatii zodiacale. Eu am invatat ca sunt 13. Neti Sandu zice ca sunt 12. De aici, toata treaba cu previziunile astrale devine o vrajeala bazata pe un pic de psihologie ieftina (adaugati aici orice alta forma: tarot, chiromantie, ghicit in cafea, bobi, portofel).
 
Mai mult decat atat, tot in perioada aia am lucrat cateva luni la un cotidian local de Constanta, Replica. La un moment dat tineam rubrica de diverse, si am preluat redactarea horoscopului. Metoda, brevetata de tipa care il facea inainte, era un fel de brainstorming la cafeaua de dimineata: fiecare venea cu cate o sugestie pentru o zodie, eventual ce isi doreste de la ziua respectiva. Numai imaginati-va ce previziuni lansau creierele alea imbibate de somn, vise, si uneori alcool!  Daca nu era cvorum, era improvizatie. Pana cand m-a mustrat constiinta, si am inceput sa il iau de pe net.
Hai, care vrea sa-i fac un horoscop?! 
 
Nu m-am dat niciodata in vant dupa zodiac si anticiparea viitorului, iar de atunci cu atat mai putin. Si daca inventati masina timpului, plecati voi cu ea; si pe mine lasati-ma aici, ca nu mor de curiozitate.

Aporpo, uite o solutie pentru relansarea pietei auto: masina timpului (pierdut).

Un fel de reactie necaritabila

Nu dau bani cersetorilor, dar o fac pentru organizatia care il ia pe
respectivul de pe strada, ii asigura un loc de munca si un acoperis.
Dati-le bani cersetorilor si acestia or sa constate ca se castiga mai
bine cersind decat muncind.
 
Unele actiuni caritabile facute cu mare pompa de diferite persoane publice mi se par frectie la picior de lemn. Si parca cei care intreprind asemenea actiuni se erijeaza putin in locul statului; pt ca el e cel responsabil de protectia sociala, nu x sau y, persoana privata. Mai mult, unii o fac pt propria mantuire, satisfacerea egoului, gandind ca ii asteapta iertarea pacatelor (nu spun ca e cazul tuturor, dar hai sa recunoastem ca multe se ascund in sufletul omului).
 
M-a frapat o chestie auzita azi si am facut legatura cu actiunile de genul asta. O anumita biserica vroia sa intre in renovare, si pentru asta cerea ajutor de la enoriasi. In anuntul respectiv, dat in ziar, se facea apel si la cei care s-au cununat sau au botezat in biserica respectiva in decursul anului. Ca si cum nu ar exista acea contributie pe care o fac de obicei enoriasii, ca si cum nu ar fi existat fonduri proprii. Sa acceptam ca poate investitia era prea mare. Dar eu nu cunosc decat un singur caz in care biserica a facut vreun act caritabil, o cantina a saracilor, un centru pentru cei fara adapost, ceva umanitar. O biserica undeva prin Salajan. In genere, actele caritabile ii sunt straine bisericii ortodoxe, din pacate. Cel putin in zonele rurale, unde taranii sunt cu frica de popa si biserica mai mult decat de Dumnezeu, cotizeaza la popi; si daca are loc vreun act de caritate, e la initiativa preotului, nu a bisericii. Sper sa nu am dreptate, si de nu e asa, are grija Al de Sus; dar parerea mea asta e.
 
Revenind, nu vreau sa discreditez anumite actiuni caritabile, si ce spun nu are legatura cu ele; dar ma revolta faptul ca nu fac nimic cei care au obligatia legala si morala sa o faca; de ce trebuie sa-si sacrifice cateva persoane timpul liber, banii si nervii in locul lor. Actiunile lor ma fac sa ridic trist si inutil din umeri si sa-mi amintesc unde traiesc. Intr-o tara in care lucrurile functioneaza normal, avem statul care face o protectie sociala responsabila, avem ONG-uri care se implica puternic in actiuni caritabile, si care obtin fonduri din contributii individuale, fie donatii, fie contributii lunare procent din venituri; si avem biserica, care in opinia mea are obligatia morala in a intreprinde actiuni caritabile.
 
Dati-mi un cont, fac o donatie, ma simt multumit si impacat 5 minute, iar in urmatoarele 5 am uitat; banii mei si ai altora vor face fericiti cateva zile, poate mai mult niste batrani sau copii; dupa care viata lor are toate sansele sa revina la "normalitatea" de unde a plecat. Puneti (punem) la punct un sistem functionabil in care directionez 2% din veniturile lunare unei organizatii, bisericii, statului, care administreaza un adapost, o cantina, si oamenii de acolo vor avea un sprijin permanent.
 
astept pietrele…

decalogul bloggerului de succes

 1. se fac cat mai multe conturi pe un site gazduitor de bloguri. de preferabil pe cat mai multe platforme; un fel de cross-platform. aici intervine multipla ta personalitate si imaginatia. daca nu bag-o si pe mama mare.

2. se alege un blog care va fi dezvoltat, restul fiind de sustinere; tema e mai putin importanta, dar daca e ceva care atinge constiinta colectiva: barfa, sexul si scandalul, succesul e garantat. putina cosmetizare, o tema predefinita, blogroll, favoriti, linkuri, ceva java si play on.
3. n’oublie jamais: le pub. google a dat de mancare la multi bloggeri. iar restul userilor le-au umplut frigiderul de carne.
4. se da drumul la teava cu postari. daca te duce intelectul, le produci in regie proprie. pt majoritatea s-a inventat copy-paste, google, wikipedia, youtube, hi5, myspace, flikr &co. faceti-le mai statuie la nenea astia. a, ba nu, acum se impaiaza.
5. the most important: gargara. fara comentarii esti mort ca blogger. da cine dracu esti tu sa vina lumea la tine pe blog ca la Mecca?! pai vine muntele la Mohamed. adica vorbesti tu cu tine si cu propria persoana: autocomentul. aici intervine smecheria de la punctul 1. si bagi cateva comenturi cat sa se vada trafic, da nici sa nu bata la ochi.
6. fa gat! baga-te in seama pe toate blogurile pe care le gasesti, indiferent ca ai ceva de spus sau nu. favoritele mele sunt urarile de bine. dar sa nu te puna necuratu sa uiti sa lasi si adresa blogului tau.
7. odata blogul scos la interval, adevaratii cititori vin unul cate unul ca mustele la zeppelin si de obicei nu mai pleaca. scapi si de stresul dedublarii de personalitate, ca sa nu iti muti blogul la spitalul 9.
8. cum religia e opiumul popoarelor si secolul asta va fi religios sau nu va fi deloc, bisericile sunt inevitabile. mici suete intre 3, max 4 comentatori care baga pana la 20 de comenturi iti arunca scriitura in varful topului.
9. treaba aia de la pct 3 incepe sa produca si ai o scuza ca stai toata ziulica pe net. nevasta-ta ce mai face? a mea e cu barba’ctu.
10. te-am dus in top, acum descurca-te. (re)inventeaza. muta-te cu catel, cu purcel, pe blog. ce conteaza ca toata ziulica vezi doar garsoniera sau biroul; pe blog esti nepotul lu Socrate si var primar cu Magellan. your life, second life.
 
ai un blog citit, comentat? felicitari, esti tare-n pix. semneaza-te ca te publica postum.