prietene reloaded

Ha, cica prietenului meu care face blogul ala misto si comenteaza in al meu. Incep sa ma simt bine in propria tampenie daca unii oameni considera nickul care le comenteaza pe blog un prieten. Adica eu as avea de doua ori mai multi prieteni decat stiu?! Da veniti pe rand, ca nu am pentru toata lumea!

No offence, dar ca sa imi fii prieten trebuie sa avem butoiul de vin baut impreuna; sau vreun pat impartit la un moment dat; sa ma fi abtinut in a-ti avansa nevasta/iubita, si tu pe-a mea; sa nu ma faci albie de porci daca iti iau iubitul si-l aduc beat mort dimineata, da cu integritatea intacta; sa-mi zici ca mucoasa aia nu-i de nasul meu, da pana nu-i sterg eu mucii, sa-i zici sarumana; sa te tina sa ma suni la 2 noaptea, desi nu preiau apeluri decat dupa pranz; sa nu ne taca gura nici dupa ani de tacere si absenta; si ingeneral chestiile alea care apar cand oamenii schimba mai mult decat vorbe si fluide. Poate sunt eu prea sceptic sau de moda veche, da pana nu cunosc personal omul nu pot spune ca am o relatie.

Suntem oameni foarte misto aici, rezonam frumos, avem pasiuni comune, ne simtim, intelegem etc; dar daca eu stiu sa insir doua cuvinte bine mestesugite aici, in realitate poate sunt o curva masculina sau un ciudat care nu stie a lega doua vorbe si face praf toate relatiile.

Ma scuzati de tonul usor acid si scremut, dar dupa o zi de stres ca m-am ales iar cu gastrita si urmatoarea petrecuta pe buda ma simt ca un poponar ramas fara vaselina. Hai ca nu-i greu de ghicit de unde scriu insemnarea asta! Dar ma bucur ca nu am gastrita. Alti tampiti mi-au furat antena de pe masina. Sa le intre adanc.


 
Am republicat asta; nu am recuperat insa comentariile oarecum suparate. Sper ca adminii sa remedieze problema, am si eu rabdarea mea.
 
Precizare: Nu ma refer la cineva anume in postul asta, l-am scris vazand pe unele bloguri cat de usor se foloseste apelativul de prieten.

Pe de alta parte am vazut aici, in virtual, dovezi de prietenie si solidaritate extraordinare; pe care recunosc, nu mi-ar fi usor sa le fac in realitate. 
Anunțuri

prietene

Ha, cica "prietenului meu care face blogul ala misto si comenteaza in al meu"! Incep sa ma simt bine in propria tampenie daca unii oameni considera nickul care le comenteaza pe blog un prieten. Adica eu as avea de doua ori mai multi prieteni decat stiu?! Da veniti pe rand, ca nu am pentru toata lumea!

No offence, dar ca sa imi fii prieten trebuie sa avem butoiul de vin baut impreuna; sau vreun pat impartit la un moment dat; sa ma fi abtinut in a-ti avansa nevasta/iubita, si tu pe-a mea; sa nu ma faci albie de porci daca iti iau iubitul si-l aduc beat mort dimineata, da cu integritatea intacta; sa-mi zici ca mucoasa aia nu-i de nasul meu, da pana nu-i sterg eu mucii, sa-i zici sarumana; sa te tina sa ma suni la 2 noaptea, desi nu preiau apeluri decat dupa pranz; sa nu ne taca gura nici dupa ani de tacere si absenta; si in general chestiile alea care apar cand oamenii schimba mai mult decat vorbe si fluide. Poate sunt eu prea sceptic sau de moda veche, da pana nu cunosc personal omul, nu pot spune ca am o relatie cu el.

Suntem oameni foarte misto aici, rezonam frumos, avem pasiuni comune, ne simtim, intelegem etc; dar daca eu stiu sa insir doua cuvinte bine mestesugite aici, in realitate poate sunt o curva masculina sau un ciudat care nu stie a lega doua vorbe si face praf toate relatiile.

Ma scuzati de tonul usor acid si scremut, dar dupa o zi de stres ca m-am ales iar cu gastrita si urmatoarea petrecuta pe buda ma simt ca un poponar ramas fara vaselina. Dar ma bucur ca nu am gastrita. Alti tampiti mi-au furat antena de pe masina. Sa le intre adanc.  

Despre relatii si alte aiureli

Vine o vreme cand relatiile nu mai merg de la sine, indiferent ca e vorba de o relatie de prietenie, de interese, sau iubire. Acestea din urma niciodata nu merg de la sine. Vine o vreme cand trebuie sa investesti in ele, cand inertia le poate distruge. In copilarie si adolescenta prieteniile sunt usoare si iubirile tragice. Te imprietenesti cu vecinul de scara, colegul care are jucarii mai frumoase, prietenii prietenilor. Iubesti in secret colega de clasa care are ochi doar pentru campionul la baschet. Sentimentele astea vin, raman o perioada si apoi pleaca, nu le poti controla. Mai tarziu, in liceu sau studentie ne sunt prieteni colegii de grupa, de camera; ne indragostim de vreo colega sau cineva cunoscut la o petrecere. Lumea e mica si grijile sunt putine; cercul de apropiati e restrans si acestia au multe lucruri in comun. Nu trebuie sa facem eforturi deosebite sa ne pastram prietenii, sunt ori cei vechi, cu care am crescut impreuna, ori noii colegi; relatiile astea au de obicei suficienta inertie si autosuficienta.

Problemele apar pe masura ce viata ne si se schimba. Grijile si responsabilitatile cresc exponential, la fel si eforturile necesare intretinerii unei relatii. Suntem tot mai pretentiosi in alegeri, iar colegii de munca sau diferitele persoane cu care interactionam nu se apropie la fel de usor de sufletul nostru. Si atunci cand o fac, constientizam ca oricat ne-ar fi pe plac, ii putem pierde foarte usor. Si mai apare situatia delicata in care trebuie sa te imparti intre relatiile de prietenie, foarte vechi si puternice, si o relatie de iubire care s-a dezvoltat foare mult in viata ta, si incep sa se excluda una pe alta. Echilibrul e fragil si orice decizie ai lua, consecintele sunt neplacute pentru cineva. Prieteniile sunt ca vinul vechi; dar vinul vechi necesita ingrijire. Prietenii, iubitii necesita multa atentie din partea noastra, un telefon din cand in cand, o vizita, o anumita deschidere a noastra pentru a le crea senzatia de apropiere, de incredere. Lucrurile astea nu vin de la sine, necesita implicarea noastra; iar aceastea devine mai grea cand drumurile ni se separa, cand exista multa lume intre noi, cand noi insine ne-am schimbat. Sunt multe lucruri care pot apropia si lega sufleteste oamenii; cu timpul o parte dispar, altele noi apar; si uneori ajungi sa te intrebi ce te mai leaga. Nu stii, dar simti; si avand pare de suficienta ingrijire, relatia merge mai departe.

Am constatat ca nu excelez in a-mi pastra relatiile de prietenie, ca va trebui sa investesc mai mult in ele. M-am bazat pe faptul ca merge de la sine, inselat de acea inertie; osciland intre o extrema sau alta, cu decizii extreme sau ezitante. Perioade de inchidere in sine, perioade de absenta, perioade de peregrinari; finalitatea a fost ca am pierdut multi prieteni pe drum. Cauzele sunt variate, o parte din vina mea, o parte au fost decizii asumate, o parte din cauza ca ni s-au separat drumurile. Si ce e mai grav e ca foarte greu stabilesc altele. Meseria si stilul de viata ma pun mereu in contratimp, ma duc departe de cei apropiati; in conditiile in care cunosc permanent oameni noi. De aceea pretuiesc din ce in ce mai mult pe cei care ii simt aproape, desi nu reusesc intotdeauna sa pun in practica treaba asta.

Ca o coincidenta, mi-am regasit, citind pe cineva, o problema legata de oamenii care au fost o parte importanta in viata noastra, care ne-au schimbat-o; si care la un moment dat aleg sa plece, chiar daca ti-ai dori sa ramana. Am fost si cel care pleaca; iar acum cand cineva important alege tacerea, nu stiu care e cea mai buna solutie. Dar cert e ca apropierea de cineva la care tii doare; asa ca oricat de mult am aprecia un anumit om in viata noastra, uitarea si ruperea sunt singurele solutii pe care le mai are. Prietenia poate coexista cu iubirea? Sau mai bine zis, i se poate substitui? Prietenia se metamorfozeaza in iubire, dar iubirea are nevoie de un soc, de o ruptura pentru a deveni prietenie. Inca o lectie de viata invatata pe propria piele.

Californication

Imi amintesc. Cand incerci sa mai repari ceva si toate pacatele reale sau inchipuite ti se arunca in fata, indiferent cata cenusa ti-ai pus in cap, a ta sau a amintirilor dintre voi. Cand logica si echitabilitatea sunt ingropate de obsesii si angoase. Cand orice urma de respect personal s-a diluat in confruntari de orgolii. Cand toate solutiile au fost anulate din lipsa de comunicare si toate teoriile legate de asta se trag odata cu apa. Cand trecutul e mai rau decat o fantoma sau nefiinta. Da, iubirea uneori nu ajuta la nimic; accepta. 
Sper ca iti e mai bine acum; suntem ceea ce alegem. Si sa fim clari, nu a lasat sechele.
 
Daca nu reusesc sa ma remarc prin nimic in viata asta, inca mai am sanse la titlul de primul om care a renuntat la somn.
 
A da, filmul. Pai nu stiu, e cu sex, inteligenta, Natasha ceacunumedenepronuntatsicunustiuce (da, stiu ca seamana cu o fosta, da poate de aia imi place),  David, si pornografie.
 

show_8ca29b147dd2e5(448, 46);
Placebo – The bitter end

weird weekend

Demonii si nehotararea ei ii pun la un loc fostul si posibilul viitor; idealizarea lui nu anticipeaza situatia; iar deja-vu-uri si amintiri se ciocnesc intre ei. Penibilul mai este spalat de comunicarea celor doi. Triunghi cu laturile in alte timpuri.
Cealalata se ascunde cu iubitul intr-un cuib inchiriat al prietenului fara facturi la zi; iar lumanarile ce ar fi asigurat seara romantica si lumina care sa alunge umbrele, au garantat doar prezenta pompierilor. Tot un fel de triunghi. 
El grande comandante e cliseistic, muzica la fel; iar cumparatul de pe net s-a transformat in uite coletul nu e coletul. Dar daca bancile ar fi lucrat si sambata, o parte din astea nu s-ar fi intamplat.

 


 
Asta nu mai e "deja vu", e cu premeditare! Ca si exact acum o saptamana, la Guerrilla Social Club, la ora asta s-a blocat cd-ul cu Leonard Cohen in mixer. Baieti, e bun pansament pt suflet si Cohen asta, dar saptamana viitoare blocati-l pe ala cu Amalia Rodriguez, Lhasa sau Cesaria Evora, si dupa aia va ocupati de "fata din planul secund".

din ciclul ce facea mintea mea cand ar trebui sa doarma

Exhibitionism sentimental
Relatiile se pot destrama, in linii mari, din 2 motive: tentatiile si monotonia. Pe cele normale, de zi cu zi, le spulbera monotonia. Te trezesti dupa ani ca stai langa un strain cu care imparti cheltuielile si o casa (patul nicidecum). La nivel sentimental, mental, nu mai rezonezi nici macar cu imaginea din oglinda, darmite cu partenerul. Si la un moment dat se produce declicul: vrei o schimbare. Si pleci. Mereu ma intrebam si nu intelegeam cum de se pot destrama din senin relatii de zeci de ani care aparent mergeau bine. Pt ca la un moment dat unul din parteneri se trezeste langa un strain si pleaca. Relatiile care nu sufera de monotonie sunt distruse de tentatii. Precizare: de tentatii avem parte cu totii, doar ca unii nu le pot da curs datorita conjuncturii nefavorabile (cei din prima categorie), altii pt ca nu si le doresc. In general e nevoie de putina libertate, dar in acest caz natura relatiei iti confera o libertate extinsa. Si atunci ramai singur in fata tentatiilor, desi ai avea nevoie de sprijinul partenerului. In acest al doilea caz relatiile depind foarte mult de cum reactioneaza partenerii ispitelor. Unii oameni se simt mai bine in relatiile de zi cu zi, monotone, cursive, cum vreti sa le spuneti. Le confera o aparenta siguranta, comoditate si protectie in fata tentatiilor si problemelor. Altii ar putea rezista oricaror tentatii si incercari; atata timp cat au o motivatie, cat timp simt iubirea partenerului. Unora stilul de viata si natura relatiei nu le da ocazia sa ajunga la monotonie, in schimb se lupta cu factorii externi. Despre asta pot sa vorbesc pana la plictiseala. Un moment de infidelitate poate distruge o relatie de zeci de ani sau poate readuce impreuna doi parteneri care inca se cautau unul pe altul. Totul depinde cum gestionezi momentul si cum treci peste acesta. Nu fac apologia infidelitatii, dar o pereche de coarne pot fi o ultima atentionare ca relatia ta se duce dracului. Desi am prefera si mai ales ar trebui sa vedem semnele din timp.

despre relatii, fidelitate, libertate si alte povestiri. by zully

iubirea vine la pachet cu fidelitatea, si asta nu din obligatie, ci ca un fapt asumat. investeti intr-o relatie si ar trebui sa iti asumi anumite lucruri. poate reusesti sa le indeplinesti, felicitari!  nu, asuma-ti si indreapta-ti greselile si persevereaza. dar nu uita ca e nevoie de 2 pt un cuplu. oameni suntem, greseli facem. exista anumite limite, fiecare si le impune in acord cu propria personalitate, dar nu totul e permis. iti reclami libertatea in relatie, dar asta nu presupune sa te comporti intr-o relatie ca si cum nu ai avea una. sa futi in stanga si-n dreapta cand esti solo, si sa faci acelasi lucru cu aprobarea nevestei/iubitei nu vi se par acelasi lucru?! cel care iubeste va simti ca nu mai are nevoie de alta persoana pt sex, sentimentul asta iti anuleaza hormonii de vanator, nu simti nevoia de altceva. un flirt, o privire furata, o conversatie mai personala nu sunt de condamnat, traim in era comunicarii "de nimic". de fapt problemele tin de aceasta comunicare. nu suntem in stare sa ne comunicam partenerului fanteziile, el nu reuseste sa le inteleaga, nu avem timp pt a ne sincroniza vietile si esuam. vreau sa am viata mea, libertate, dar vreau sa-mi fac partas partenerul la libertatea asta si sa ma lase sa fiu partas la a lui. ar trebui sa acceptam oamenii exact asa cum sunt si sa-i pastram langa noi sau sa-i trimitem la dracu.  libertatea intr-o relatie tine mai mult de libertatea de a fi tu, de a te infatisa celuilalt  fara umbre; faci ce vrei, dar tu alegi ce faci. acest swing-ism sentimental la moda acum nu imi spune decat ca cei care il practica mai mult sau mai putin fatis au un anumit handicap sentimental, anumite frustrari sau neimpliniri. evident ca dupa un timp apare monotonia (ca asta e tot din vina noastra, pt ca rezumam viata la cateva lucruri si intram prin asta intr-un ciclu vicios-e alta discutie) dar tot comunicarea asta ne ajuta sa scapam de ea. nu te plictisesti de sexul cu aceeasi persoana, daca stii ce trebuie sa faci pt asta. daca nu, poti invata. vad partenerul ca pe o extensie a mea in alta lume, daca nu primesc  informatii din acea lume, o pierd. iti iubesti partenerul si-l iei intr-o singura bucata, fara modelari. hai, fie, unele subtile. 
reciproca e valabila.