„Lasati copiii sa vina la mine!”

-Uita-te la tine. Cati ani ai?

-In jur de treizeci.

-Esti singur, nu ai sot/sotie?

-Nu.

-Copii?

-Nu.

-Nu avem copii, nu avem familie; intamplator, multumita medicinei, parintii nostri mai traiesc. Si suntem multi asa, cu zecile de mii, sutele, in toate natiile. Nu fac statistici, dar ceva imi spune ca suntem prea multi in imposibilitatea asta.

-Da, e adevarat. Si ce e rau in asta?!

-Esti multumit de viata ta; ai un loc unde sa stai, poate iti apartine; ai un job care iti umple cardul lunar si o persoana care iti umple patul cateva zile pe saptamana, poate si unele goluri din suflet. Dar nimic mai mult, aici se opreste totul; asta e conditia ta de om, egoist pana in negura sufletului. Cum s-a ajuns aici? Nu ai gasit pe nimeni, nu ai vrut, nu ai putut?

-Probabil ca nu am gasit momentul, persoana; probabil ca lipsurile materiale si goana dupa eliminarea lor mi-au ocupat toate resursele; poate ca asa am decis privind in jur: asta nu e o societate in care sa iti intemeiezi familii; poate ca odata…

-Ai falsa senzatie de optimism; ca mai ai o sansa la iubire, la fericire, la nemurire. Poate ca da, poate ca vei gasi pe cineva si te vei reproduce. Tu poate mai ai o sansa, dar copiii tai ipotetici nu o vor avea. Gandeste-te ca acum 50-100 de ani problemele astea le aveau cei abia trecuti de 20 de ani; iar la 30 era inadmisibil sa nu ai o familie; deveneai un paria al comunitatii si daca nu te determina rusinea, te omora singuratatea. Acum noi ridicam incet-incet media spre 40 de ani, in acelasi timp in care medicii ridica speranta de viata dar nu si fertilitatea. Iar generatiile urmatoare vor face sex de la 10 pana la 60 de ani, dar copii niciodata. Pentru ca „nu se merita”. Si vor muri pe la 100 de ani, intr-o croaziera in Caraibe, in bratele unei asistente necunoscute si imigrante, care nu uita niciodata sa-si ia anticonceptionalele.

Si nu vom face copii in eprubeta, nici in vitro, nici in utero; pentru ca nu modalitatea conceptiei e problema, ci conceptia insasi. Deja am inventat substitutul pentru copii: animalul de companie. Cainii, pestii, leii, si-au pierdut demult statutul de pradator sau de vanat, odata cu genele; rolul lor acum e de a linge singuratatea oamenilor fara copilarie. Ne inchidem confortabil si hi-tech in turnuri de fildes adunate in metropole si nu vrem responsabilitatea altei vieti langa noi. Vom salva toate speciile pe cale de disparitie de pe planeta, dar nu vom salva oamenii. Consumam, ne consumam mancarea, bunurile, sufletele, unii pe altii. Nu producem nimic, nu lasam nimic in urma, murim egoisti si singuri; suntem sterpi ca o planeta prea indepartata de Soare.

Anunțuri

Discriminare?

orange

Reclama asta se desfasoara pe un bloc din Constanta. Am observat-o zilele trecute si mi s-a parut o idee buna intr-un oras multicultural si multietnic. Pentru corectitudinea politica sunt de acord ca trebuia totusi scris si in romaneste. Se pare insa ca niste „romani verzi” s-au inflamat si s-au simtit discriminati aici.

Le recomand totusi sa se inflameze la vederea sau auzul idioteniilor spuse in romaneste, de ei sau cei din jurul lor, pe care le inteleg foarte bine.

fara cuvinte

Am vrut sa scriu ceva vesel si de duminica dimineata, dar am vazut asta si m-a dat cu curu de pamant. De ce naiba ajungem sa ne obisnuim cu asta, sa credem in eroi si intr-o lume mai buna?

Planeta maimutelor in epoca sclavagista

Umbla pe diferite bloguri o parabola cu niste maimute, cercetatori, banane si galeti de apa. Concluzia era ca suntem niste oameni care traiesc inconjurati de maimute (ca doar n-o sa va fac maimute pe toti la gramada!) Pai le-as trimite protectia animalelor pe cap cercetatorilor alora care au chinuit saracele maimute degeaba; acelasi rezultat il puteau obtine coborand in orice grup de oameni care presteaza activitati lucrative (da, si la corporatisti). Ar fi vazut acolo ca orice individ nou aparut care incearca sa schimbe ceva sau macar sa deschida gura sa intrebe de ce? are parte de un singur tratament: bataie. Ce, nu v-ati bataie de la sef cand ati vrut sa intrebati: da ce ce trebuie sa fac eu tot, sefu? Bataie poate nu, dar mai mult de lucru cu siguranta. Astia mai trecuti prin viata, mai experimentati, odata aruncati in cusca, nu mai asteapta gestul incriminator, actioneaza preventiv, sa nu care cumva sa poftesti la banane.
Aia e, nu incercati sa schimbati sistemul, sau macar sa il puneti la indoiala, ca v-o luati. Apropo, maimutele alea ce cetatenie aveau? Ca am eu o banuiala…

Iaca in postura de maimuta noua am fost in ultima luna, odata ce am schimbat specializarea. Din perspectiva omului care nu a mai vazut/facut anumite chestii, tot puneam intrebari. Invariabil, unul din trei raspunsuri era: asa a facut ala dinaintea mea, asa le-am facut si eu; sau corolarul sau: asa am vazut ca se face. Eu, in ignoranta mea, faceam asa cum stiam. Ooo, nu, nu e bine ce faci, noi facem altfel. Pai da, dar obtinem acelasi rezultat?! Sau: Chestia asta nu functioneaza cum trebuie, nu e „safety”. Dar pana acum nu s-a intamplat nimic. Incurajator, ce sa spun. Acum sa nu creada lumea ca eu as fi cine stie ce geniu si am venit aici sa-i invat pe astia meserie. Dimpotriva; dar se pare ca am venit bou la Paris (recte Le Havre) si ma intorc vaca.

Dupa ce ca astia cu teoria lor ne demonstreaza ca suntem toti niste maimute, mai vin altii si ne spun ca functionam ca niste roboti, pe pilot automat. Odata pusi sa facem un lucru, il vom face asa indiferent de context. Si revin la oile mele; care sunt negre; si, daca e sa dam cuvantul rasistilor, ar spune ca sunt si un pic maimute; asta ca sa ne incadram perfect in teoria de mai sus. Adica: daca africanii astia de aici au invatat sa faca un lucru intr-un anumit fel, eu devin un extraterestru daca le cer sa faca altfel. Iar daca incerc sa le spun francezilor ca unele lucruri nu sunt tocmai in regula, sau ca as prefera sa fac altfel, imi iau o galeata de apa in cap. Mai repede inveti un porc sa zboare decat sa-i schimbi unui om obiceiurile.

Odata un tip destept de la un curs de team management ne-a invatat ca natiile se impart pe piata fortei de munca, pe langa nivelul de salarizare, si in functie de nivelul de acceptare al autoritatii. Adica mai pe romaneste, cat inghiti de la sef si cat de mare ai gura. Cat de caine, bou sau vipera esti; si tot la animale ajungem, saracele. Ma gandesc ca iti trebuie cinism nu gluma ca sa faci studii din astea: sa masori cat de mult sa strangi surubul pana crapa omuletul. Pe undeva la coada ar fi indienii, chinezii, africanii, filipinezii &co; noi am fi undeva pe la jumatate, rusii is ceva mai intoleranti; si in frunte nemtii, francezii, nordicii, etc. Deci un alt fel de a imparti lumea in stapani si sclavi, pe principii capitaliste. Firmele astea multinationale nu isi aleg doar pe criterii financiare sclavii; ci si in functie de gradul de toleranta la bici (acum vedeti legatura cu culoarea pielii?). Aici treaba e clara: jos stau africanii, urmatorul nivel romanii, si sus francezii; nu se accepta amestecuri.

Pentru mine, daca ma intrebati, romanii sunt doar rai de gura; cand vine vorba de a lua atitudine, se ascund unul dupa altul (un alt motiv pentru care nu e bine sa pui mai mult de trei romani laolalta. Dar ce te faci cu o gramada de 22 de milioane? Romania). Pe de alta parte, cand francezii (si nu numai) incearca sa ne faca comunisti; le raspund ca daca noi am fost comunisti din obligatie, ei sunt comunisti prin gandire. Si mai imi face placere sa le aduc aminte ca epoca lor coloniala s-a cam terminat. Acum suntem cu totii sclavii unui alt regim, capitalismul. Dar ni se spune angajati.

O saptamana frumoasa la cooperativa!

Invatati, invatati si iar invatati

Cu intarziere, ca reactie la demersul doctorului Sebastian Corn si tot circul facut de presa in urma inmultirii domnilor Lazarescu.

Situatia catastrofala din sanatate exista si in invatamant, numai ca acolo efectele sunt cu bataie lunga si rezultate de genocid. Amintiti-va numai cate tentative de reforma in invatamant au fost, cate scandaluri cu manuale alternative, bombele de presa cu batai, sabii si alte grozavii in scoli. Astea sunt efectele visibile ale unui sistem facut praf. Celelalte, mai perverse, le vedem langa noi la tinerii "educati" in sistemul din ultimii 15 ani. Si va fi si mai vizibil cand generatiile astea bulversate vor conduce tara.

 
Metodele de predare sunt aproximativ aceleasi ca in urma cu 10 ani, oamenii la fel; si ce-i mai rau, e ca se pune la fel de mult baza pe o teorie inutila si nefolositoare. Esti nevoit sa inveti carti intregi, fara o aplicabilitate in practica, notiuni depasite si fara o utilitate. Asta e valabila cel putin in cazul facultatilor tehnice; unde spre exemplu nu mi se pare normal ca profesorul sa iti dea spre studiu acasa o suta de pagini de teorie, calcule si formule, sa faci 2, 3 lucrari practice sa iasa la numar, si apoi sa te vezi abia la examen.
 
Situatia asta se explica prin numeroasele premii luate de romani la diverse olimpiade internationale unde conta mult baza teoretica; dar erau deficitari la capitolul practica in meseria pentru care se pregatisera. Acum nici macar premiile alea nu mai sunt. Din cauza asta scolile noastre nu conteaza pentru altii, sunt la coada clasamentelor. Nu profesorii sunt de vina; ci eternul vinovat pentru situatia in care e tara asta: SISTEMUL (cititi conducerea).
 
Ne afecteaza pe toti la gramada: pe cei care inca merg la scoala, desi nu-si dau inca seama; si pe cei mai mari care isi trimit copii la scoala. Ce facem, educam iarasi copii acasa, cu profesori particulari?!

Crucea rosie cu tricolor

Acum cativa ani buni consideram farmaciile romanesti niste spatii
deprimante, mirosind a pensionari si boli; iar farmaciile frantuzesti
un exemplu de dichis, diversitate si bun gust. Acolo vazusem pentru
prima data ca intr-o farmacie poti gasi nu numai pastile, ci si produse
de cosmetica.

Recent constat ca, dupa banci, farmaciile sunt al doilea model de
afacere care trebuie sa se gaseasca la parterul blocului. Plecat dupa
un banal analgezic, ma trezesc atacat de patru farmacii dupa primii o suta de
metri. Daca priveam peste drum, mai gaseam doua. Unele bine garnisite,
adevarat paradis al ipohondrilor; altele inghesuite, precum
garsonierele pensionarilor ce le frecventeaza.
Pe de alta parte, desi medicina privata incepe sa-si piarda
caracterul iluzoric, spitalele au ramas, in marea lor majoritate,
neschimbate. Nu mai intrasem de ani buni, si sper sa nu mai am ocazia.
Holurile lor sunt niste tunele ale timpului, transportandu-te cu tot cu
targa, scaun cu rotile, pansamente, in epoci de mult apuse. Am vazut
aceeasi gresie in patralele mici care ma va obseda pana voi afla cum se
monta; aceleasi banci jumulite care au sustinut toate bolile pamantului
si din care au preluat cateva; aceiasi pereti palizi din care se scurg
anii ca sangele din bolnavi, aceleasi usi care inchid lumi si sperante;
dar mai ales acelasi personal cuprins de acelasi sictir existential, in
fata caruia tu, muritorul la propiu, te substitui bolii; pt ca marea
majoritate a acestui personal considera ca trebuie sa inlature
pacientul, nu boala.

insomnie

E aproape 3 noaptea, sunt la Le Havre, si dupa o zi infernala, nu reusesc sa adorm. Ploua si bate vantul intr-atat incat mi-a inundat gandurile si mi-a alungat visele. Zappam alene tv-ul si mi-au atras atentia doua tinere frumusele (cat de frumoase pot fi frantuzoaicele) cocotate pe doua scaune de bar vorbind despre oameni de cultura (azi Apollinaire). Mai vorbesc intre ele, mai citesc dintr-o carte, mai fac putina biografie. Fara decor, doar cu niste foi in fata. Voyage au bout de la nuit. Asta o fi echivalentul showurilor nocturne oteviste cu Elodii sau clarvazatori?! Intotdeauna am vazut in televiziune (dincolo de interesul tehnic) o oglinda a societatii, si pe oriunde ajungeam, in lipsa altei alternative sau din plictiseala, aruncam un ochi prin gaura de cheie a televiziunii. Despre ce vezi la noi la tv stim, dar de exemplu francezii si nemtii sunt mari amatori de reality-showuri; francezii au numeroase emisiuni-concurs; la belgieni si olandezi nu prinzi decat 2, 3 posuri, doar stiri; chinezii au o oarecare deschidere, dar pt un european din tara fosta comunista iti zgarie retina cenzura si propaganda; arabii prefera stirile si soapurile; etc. Chiar ma intreb daca s-o fi gandit cineva sa faca un studiu sociologic despre aceasta legatura intre televiziune si popor; si daca nu, sa se apuce de treaba, pt ca are material de lucru.

p.s. daca cineva avea impresia ca televiziunea in Romania e evoluata tehnic, sa uite! occidentalii mai au televizuni analogice doar simbolic; pe aici prinzi zeci de programe digitale la o claritate care face de rusine pana si un dvd, ca sa nu mai vorbim de semnalul pe cablu de la noi.