Eternal Sunshine of The Spotless Mind

 alambicat titlu pt o metafora de iubire…dar oare putem acorda o a doua sansa cuiva?! putem lasa totul in urma si merge mai departe? sau trebuie sa ne stergem memoria pt a putea face asta?

are you reading this, Daisy?!

belle arte

In generala eram raper. Uram rockul, jazzul si clasica. Mai devreme ascultam Diane Schuur si BB King. Mai tarziu poate voi descoperi muzica sferelor. As putea spune ca-mi place Nightwish. Dar se supara Daft Punk si vecinii. Pentru depresii recomand Pink Floyd si Portishead. Dimineata ma trezesc cu un dans ungar de Brahms. In task-bar strong-dc da jos colectia Cafe del Mar. Pe nesuferiti in tratez cu Parazitii. Bere, mici, dacia, manele. Noaptea, intre ocean si stele aud J.M.Jarre. playlistul meu are 20.000 de hituri. 

 Urechile mele vor muzica bine facuta, inima mea vrea muzica care sa o faca sa bata mai repede, eu vreau muzica care sa ma faca sa simt. Deci vorbiti-mi de muzica buna; daca nu, lasati muzica sa vorbeasca!  

 

 Acum ma joc cu margelele lui Hesse. In pauze mai citesc un manual de radar sau Corsa D. In laboratorul de fizica din liceu experimentam Dune. In orele de rusa coboram in infernul lui Dante. Proust, madlenele si tratatele de analiza m-au infrant in studentie. M-au salvat cartile de bucate si resoul. Tantra si kamasutra mi-au bantuit noptile. Adolescentul miop m-a urcat pe culmile disperarii. „Vaina i Mir” pentru ca lumina cartii e puternica la rasarit. Cosmopolitul Bucuresti mi-a scos in fata ochilor postmodernismul si am iubit femeile. Romania mi-o explica Plesu si Patapievici. 

  Da, mai citesc. Intre doua manuale tehnice, o carte face un mic genocid printre neuronii mei. Si e bine.

 

 Am invatat franceza ca sa citesc despre impresionisti si rasarituri. o fata si un cercel imi amintesc de Vermeer. Dali nu e numai o firma de parcari in Bucuresti, ci si ceasuri lichefiate, jurnal de geniu, Gala, obsesii anale. Dar sa nu-i spuneti suprarealist. Picasso e un geniu oribil. Am vazut la ele acasa morile de vant ale lui Van Gogh. Razboiul civil spaniol mi l-a aratat Goya. Portretele le batranilor le face Rembrandt. Din pacate contemporanii ma depasesc.  

 

432…dar m-am cam saturat de comunism in filme. A facut tizul meu suficiente si bune. Mai bine revad un Tarantino, ketch-up-ul e garantat, imi trebuie doar vodca. Am descoperit serialele duminica, cu Star Trek. Acum fac maratoane de Lost. In pauze cate o animatie Kenny must die. Casablanca nu mai e ce a fost pe pelicula. Pasarile lui Hitchkok au venit si la TgB. Cuiburile de cuci si tacerile mieilor nu le stiu numai din tapsanele patriei. Luc Besson o fi luat-o el pe Milla, da ne-a lasat si noua ceva bun. Imi testez sexualitatea cu Almodovar sau Rocco.The last hit is Requiem for a dream. Ma pun in fata box-office-ului de la coada la cap si a non-hollywood-ului.

cu depresiile la drum

maine plec pt o perioada mai lunga la Constanta, satul fiind de lancezeala din tgb, dar si pt ca incep scoala…parca fac un salt inapoi in timp – si tare mult mi-as dori asta – iar o sa ma apuce nostalgiile si depresiile, mai ales ca am inceput sa simt toamna. pt cei ce stiu, e deprimant toamna la Constanta, mai ales daca ai stat si vara pe acolo. e deprimant si totusi imi place depresia asta. depresiile de sfarsit de an scolar, de sesiune, cand prin camine mai sunt doar intarziatii si norocosii care munceau peste vara, cand centrul orasului ramane pustiu, maturat doar de masinile din ce in ce mai scumpe care gonesc inspre mamaia din ce in ce mai galagioasa. depresii de vara tarzie cand vii la cate o restanta lasata intentionat ca sa mai acoperi la babaci o escapada la mare cu cazare asigurata. depresii de octombrie portocaliu cand alergi bezmetic dupa gazde sau camine si-ti trec prin fata ochilor valuri ale unor clipe fierbinti de vara. Ou sont les depressions d’antan?!

ainamor

asta pt ca in tara asta toate se intampla pe dos, si textul asta trebuia scris invers. vorbeam mai devreme cu un prieten emigrat in Canada (cliseu deja), ca primeste 1000 de dolari cand face un master, si eu aici trebuie sa dau 1000 usd ca sa-l fac. si asta legal. esti platit ca masterand si in Grecia, si in Franta, si nu vorbesc de burse…

chiu shi vaii tzie k u

ar fi trebuit sa scriu cateva cuvinte de inceput, cum vedeam eu inutilitatea unui blog, cum ma speriasem ca ma depaseste tehnologia; dar citind cateva insemnari pe site-ul asta, si din experientele anterioare, m-a revoltat inlocuirea sistematica si pe scara larga a diactriticelor cu acele sh, tz, k, etc. nu sunt pro-lb romana, diactritice (nu le folosesc nici cand as putea), dar chiar e inteligibil textul asta scris fara diacritice?! nu zgaraie pe oki, creier, un text scris asha, kiar unul cu pretentzii? sunt ok fata de asl, pls, asap, gtg, brb; desi daca ai pretentii la textul respectiv, si nu e vorba de o conversatie pe YM, le lasi deoparte. dar aici:  ‘u crezi k noi 2 tzinem asha d mult sa…’ ar trebui sa stiu ca u inseamna tu, dar nu mi-as fi dat seama daca scria asa in loc de asha …daca tot facem economie de caractere si creier, facem pana la capat si nu mai accentuam diactriticele alea. care-i logica?